Principală  —  Blog  —  Editoriale   —   Limba română ne poate face…

Limba română ne poate face liberi

Vorbim aceeaşi limbă. Avem aceleaşi obiceiuri şi tradiţii, aceleaşi meleaguri roditoare cu oameni ospitalieri, iar în venele noastre curge acelaşi sânge. Suntem fraţi şi, totuşi, suntem atât de diferiţi!

Ne aflăm acasă, pe teritoriul R. Moldova. Oamenii, marea lor majoritate, vorbesc o limbă stâlcită, infectă, iar pentru un străin care a studiat limba literară – greu de înţeles. Română, cu siguranţă, nu o putem numi! «Moldovenească» – nu are cum să fie, căci, în cazul în care ar exista o astfel de limbă, nu ar putea fi compusă din rusisme ţi barbarisme. Dar aşa se vorbeşte pe aici, pe la noi. Dacă nu foloseşti cuvinte ruseşti într-un dialog, atunci eşti considerat altfel de către interlocutori. Eşti ignorat şi, de cele mai multe ori, eşti considerat un om ciudat. Dacă cumva nu vorbeşti «ca toţi», eşti suspectat că eşti român sau, cel puţin, că ţi-ai făcut studiile pe acolo! Cum să trăieşti de-o viaţă în R. Moldova şi să nu foloseşti în discursul tău cuvinte de origine rusească? În percepţia majorităţii, acest lucru e o utopie! Pe la toate colţurile, inclusiv în şcoli şi licee, discuţiile purtate într-o limbă strivită sunt inevitabile, chiar dacă au trecut deja două decenii de când ne spunem, pe la sărbătorile naţionale, că avem limbă de stat şi că aceasta ar fi limba română.

Trecem frontiera! Vameşul te întreabă, într-o limbă perfect românească, dacă nu cumva deţii alcool sau ţigări. Nu zice «pivă», «gin» sau «ţîgări», cum eşti obişnuit să auzi în R. Moldova. Pronunţă perfect cuvintele, de parcă ar fi la o catedră academică. Îl priveşti cu uimire sau cu admiraţie…

Ajungem într-un oraş din România! Intri în orice magazin, mergi pe stradă, eşti la stadion, pe plajă sau în vreun bar. Peste tot se vorbeşte la fel, româneşte. O limbă curată, vorbită cu multă mândrie. Limba română, cea pe care au moştenit-o din moşi-strămoşi, cea care nu le-a fost furată vreodată, îi ajută să se simtă liberi, să-şi exprime cu uşurinţă gândurile, emoţiile, frustrările!

Dar noi, ce facem? Vorbim, sau dacă nu o facem, acceptăm să ni se vorbească într-o limbă care nici măcar nu are nume. Amestecăm cu rusisme un grai pentru care mii de oameni au ieşit în stradă şi au luptat, murind. Numele acestor eroi, la fel ca şi limba română, sunt rostite doar la sărbătorile naţionale: Doina şi Ion Aldea Teodorovici, Ion Dumeniuc, Ion Vatamanu, Lidia Istrati, Grigore Vieru… Preţul victoriei limbii române în R. Moldova este unul prea mare ca să nu respectăm sau să uităm despre acea luptă.

Victor MOŞNEAG