Lilia Zaharia: La Moldova, toamnele

Aşa începe un cântec din repertoriul legendarei Formaţii „Noroc”. Cei din „Noroc” cântau bogăția toamnei, aroma gutuilor şi a strugurilor. La sate, însă, pentru mulţi, venirea toamnei e încă un prilej de bucurie – fierbe vinul.

Sâmbătă seara, într-un sat din sudul Moldovei, unde mă aflu acum, se auzea mare zarvă pe uliţă. Am ieșit să văd ce se întâmplă. Un bărbat de vreo 50 de ani zăcea la pământ. Alături, soția sa și un vecin se străduiau să-l ridice. Inițial, crezusem că e bolnav. Dar când cei doi încercau să-l scoale în picioare, el striga și înjura, insistând cu tot dinadinsul să doarmă jos. Soția bărbatului zicea: „Așa-i acum, „nastupila oseni”. Pe mulți nu-i mai vezi teferi în această perioadă. A băut cu unul, cu altul…” Şi începu a înșira lista de bărbați și de femei – prieteni de pahar ai soțului său. Așa e în fiecare zi, se căina femeia. Se aplecă să-l ridice, dar el se târî pe jos, căută un bolovan și-l aruncă în ea. Femeia își continuă gândul: ,,Măcar dacă bea, să vină acasă și să doarmă liniștit, dar caută scandal, mă alungă din casă, dorm pe unde apuc, în sarai, în paie. A doua zi, când se trezește, spune că nu ține minte nimic”. Dacă ar bea doar alcool… „Ei însă deseori îşi beau și minţile, vărsându-și furia paharului pe cei apropiaţi: soție, copii, părinți”, spun vecinii. Cât vorbea femeia, el a mai tras câteva înjurături, s-a întors cu fața în jos și, pesemne, a adormit, că nu se mai auzea. „Îl las să doarmă aici, că n-o să-i fie nimic. Afară nu ninge încă. Eu cum dorm sub cerul liber când mă alungă din casă?” Dar nu va răci, o întreb, căci doarme la pământ? Femeia se uită la mine și râde: ,,Las’ că doarme la trezilcă, așa se va dezmetici mai repede. Aiştia nu mor degrabă, fiindcă sunt spirtuiți, ca și Lenin. Mai degrabă o să mor eu de nervi și de necaz”. Dând din mână, femeia se îndreaptă spre casă, lăsându-și jumătatea să doarmă la aer curat.

A doua zi, pe la ora 10 dimineața, pe aceeași stradă, același bărbat împreună cu câțiva prieteni de pahar se sprijineau de un gard. Toți aveau același aspect: buze vinete de băutură, păr lung, neîngrijit, haine nespălate. Priveau unul la altul uimiți, de parcă nu se văzuseră de un car de ani.

Lilia Zaharia