Lilia Zaharia: La Moldova, toamnele

Aşa începe un cântec din repertoriul legendarei Formaţii “Noroc”. Cei din “Noroc” cântau bogăția toamnei, aroma gutuilor şi a strugurilor. La sate, însă, pentru mulţi, venirea toamnei e încă un prilej de bucurie – fierbe vinul.

Sâmbătă seara, într-un sat din sudul Moldovei, unde mă aflu acum, se auzea mare zarvă pe uliţă. Am ieșit să văd ce se întâmplă. Un bărbat de vreo 50 de ani zăcea la pământ. Alături, soția sa și un vecin se străduiau să-l ridice. Inițial, crezusem că e bolnav. Dar când cei doi încercau să-l scoale în picioare, el striga și înjura, insistând cu tot dinadinsul să doarmă jos. Soția bărbatului zicea: „Așa-i acum, „nastupila oseni”. Pe mulți nu-i mai vezi teferi în această perioadă. A băut cu unul, cu altul…” Şi începu a înșira lista de bărbați și de femei – prieteni de pahar ai soțului său. Așa e în fiecare zi, se căina femeia. Se aplecă să-l ridice, dar el se târî pe jos, căută un bolovan și-l aruncă în ea. Femeia își continuă gândul: ,,Măcar dacă bea, să vină acasă și să doarmă liniștit, dar caută scandal, mă alungă din casă, dorm pe unde apuc, în sarai, în paie. A doua zi, când se trezește, spune că nu ține minte nimic”. Dacă ar bea doar alcool… “Ei însă deseori îşi beau și minţile, vărsându-și furia paharului pe cei apropiaţi: soție, copii, părinți”, spun vecinii. Cât vorbea femeia, el a mai tras câteva înjurături, s-a întors cu fața în jos și, pesemne, a adormit, că nu se mai auzea. „Îl las să doarmă aici, că n-o să-i fie nimic. Afară nu ninge încă. Eu cum dorm sub cerul liber când mă alungă din casă?” Dar nu va răci, o întreb, căci doarme la pământ? Femeia se uită la mine și râde: ,,Las’ că doarme la trezilcă, așa se va dezmetici mai repede. Aiştia nu mor degrabă, fiindcă sunt spirtuiți, ca și Lenin. Mai degrabă o să mor eu de nervi și de necaz”. Dând din mână, femeia se îndreaptă spre casă, lăsându-și jumătatea să doarmă la aer curat.

A doua zi, pe la ora 10 dimineața, pe aceeași stradă, același bărbat împreună cu câțiva prieteni de pahar se sprijineau de un gard. Toți aveau același aspect: buze vinete de băutură, păr lung, neîngrijit, haine nespălate. Priveau unul la altul uimiți, de parcă nu se văzuseră de un car de ani.

Lilia Zaharia


Preluarea textelor de pe pagina www.zdg.md se realizează în limita maximă de 500 de semne. În mod obligatoriu, în cazul paginilor web (portaluri, agentii, instituţii media sau bloguri) trebuie indicat şi linkul direct la articolul preluat din www.zdg.md Instituţiile de presa care preiau articole sau imagini pentru emisiuni TV sau radio, vor cita sursa, iar ediţiile tipărite vor indica sursa şi autorul informaţiei. Preluarea integrală se poate realiza doar în condiţiile unui acord prealabil cu redacţia.

Comentariile Dvs. la articolele de pe www.zdg.md sunt apreciate, dacă sunt exprimate într-un limbaj decent. Ne rezervăm dreptul să nu publicăm sau să ștergem mesajele care aduc ofense și injurii celorlalți vizitatori, care incită la ură de rasă, religie și sex.

1 comentariu

  1. Mesa

    Astfel de persoane nu ar fi treubit nici macar tinute in custi nu merita mila nimanui .Educatia lor nu cred ca depaseste aia a unui cimpanzeu de 5 ani in salbaticie stiti uneori ma intreb oare suntem intr-o tara sau intr-o jungla si crudul adevar intotdeauna ma loveste crunt

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *