Lilia Zaharia: Dă, Doamne, minte…

De toate se poate apăra omul: de foc, de apă. Dar de gura spurcată a vecinilor cu greu îţi mai revii dacă ai intrat. Sâmbătă se certau două femei la piaţa agrară, din str. Independenţei, sect. Botanica. Se vedea că ori sunt rude, ori vecine, fiindcă cunoşteau detalii una despre alta.

Disputa s-a început de la un loc care era mai aproape de intrare. Peste câteva minute cearta s-a transformat în schimb de înjurături şi blesteme. Dădeau din mâini, se scuipau, îşi împingeau căldările cu murături, căci cu ele venise la piaţă ca să le vândă. Îşi blestemau copiii în fel şi chip, să nu mai vadă lumina zilei, să nu mai calce pe pământ. Te îngrozeai de cele auzite. Oamenii din jur se cruceau şi încercau să le liniştească. Mă întrebam: ce vină au sărmanii copii că sunt blestemaţi, dacă mamele lor nu se pot înţelege?  Se vede că ele ştiau ce fac. Ca să se enerveze una pe alta, loveau cu vorbe dure în ceea ce au mai drag – în copii. Să te ferească Dumnezeu de o mamă care doreşte să-şi apere copilul.

Vă întrebaţi cu ce s-a terminat războiul? Cât am făcut cumpărături prin piaţă, vreo 20 de minute, ele se şi  împăcaseră, mâncau seminţe de floarea soarelui, povesteau şi râdeau.

Cu ce s-au ales din acest spectacol ieftin? Vă spun eu, s-au făcut de râs în faţa lumii. Cel mai grav însă este că au fost blestemaţi copiii, fiinţe nevinovate, care poate nici nu ştiau că din gura mamelor ieşea foc, dar nu vorbe.

Lilia Zaharia