„Legea” preşedintelui de colhoz
«Toţi moldovenii trebuie să fie mândri de ce au făcut la aceste alegeri (din 29 iulie). Să sperăm că în lunile care vin ei vor putea fi la fel de mândri de liderii lor», susţine într-o declaraţie pentru openDemocracy.net. fostul şef al Misiunii OSCE la Chişinău, Louis O’Neill, cu referire la schimbarea ordinii politice din R. Moldova.
Din momentul ce lumea se bucură de căderea regimului Voronin ca de Învierea Domnului, concluzia pentru ceea ce ar trebui să urmeze ar fi una singură: comuniştii nu mai au dreptul moral şi trebuie scoşi şi din cel legal, care le mai permite, deocamdată, să rămână în viaţa publică. Ei au nevoie de un mediu cu totul aparte şi, în acest sens, locul lor ar trebui să fie ori la puşcărie, ori în case speciale, pentru că ceea ce se descoperă din faptele lor, comise de-a lungul guvernării, îţi lasă involuntar impresia că aceştia nu au nicio vină că sunt aşa cum sunt. Pur şi simplu, locul lor nu e acolo unde se află. Şi asta, probabil, pentru că ei simt altfel, gândesc altfel, respectă altfel de norme, de categorii şi valori decât alţii şi, în final, procedează altfel de cum ceilalţi. Altfel zis, starea lor moral-psihică şi instinctivă (pentru ei normală, pentru noi – anormală), indiferent când şi din ce motive s-a întâmplat să intervină mutaţia, face abstracţie de ceea ce se obişnuieşte să fie considerat normal într-o lume omenească.
Zilele trecute, la redactie a venit un bătrânel de vreo 70 de ani, dintr-un sat din raionul Soroca. Un om obosit şi chinuit. Mai puţin de povara anilor decât de ipocrizia mai marilor locului, care, după cum spune el, «au privatizat satul cu tot cu oameni». «Dacă i-ai luat omului averile şi l-ai legat de tine, pentru ani de zile, ce mai rămâne din libertatea lui sau a satului?» – se întreba bătrânul şi, după o pauză, crezând că nu ne-a convins, continuă: «Dacă-i să judeci după lege, satul e al oamenilor, dar dacă e să judeci după drepturi, e al primarului şi al preşedintelui. Ei au legile lor şi fac dreptate după ele. Şi după legile statului nu găseşti dreptate nicăieri. De doi ani bat drumurile, dar – nimic».
Aflam de la el, după ce ne-a prezentat o mapă încărcată cu documente pe care, de ani de zile, le poartă dintr-o instanţă în alta, că ex-preşedintele colhozului, acum «lider» în localitate, împreună cu primarul şi angajaţii Oficiului cadastral Soroca, au falsificat acte, pe care procuratura le declară, fără vreo expertiză grafologică, legale. Contracte de care lumea nici nu a bănuit că există, cu semnături contrafăcute, în temeiul cărora ţăranii au fost privaţi de proprietăţi sau deposedaţi pentru zeci de ani înainte, prin arendă nulă, de pământurile lor. Şi acesta nu este un caz singular. Astăzi, aproape toate satele din R. Moldova mai continuă să trăiască sub securea «legii» preşedintelui de colhoz, care se trage de pe la Sangheli şi Popuşoi. Caut explicaţii. Pun alături doi ex-preşedinţi: pe Vladimir Voronin şi pe cel de colhoz, din acel sat din raionul Soroca. Nicio deosebire. Unul stă cu mâna în buzunarul satului, altul – în cel al statului. Porcărie curată. Colhoz. Nimic mai mult. Ce ne facem mai departe? Alegerile au trecut. Coaliţie de guvernare avem. Într-o zi-două, vom avea şi guvern. Dar «dreptate, dreptate când vom avea? Vom ajunge să stea legea lângă icoană?» – se tot întreba retoric moşul, conştient că nu noi trebuie să fim cei cu răspunsul. Louis O’Neill, atunci când spunea că «toţi moldovenii trebuie să se bucure de ceea ce au făcut în alegeri», l-o fi avut cumva în vedere şi pe acest om necăjit din acel sat din Soroca? Şi pe toţi ceilalţi care sunt ca şi el?
Petru AMARIEI
