Principală  —  Blog  —  Editoriale   —   Legământ cu traficanţii

Legământ cu traficanţii

În luna octombrie 2008, numele R. Moldova a fost de zeci de ori pomenit în presa străină. În ce context? Iată doar câteva pasaje.

  • „Canada.com”, Canada, 28 octombrie. „China, Filipine, Moldova şi România sunt cele patru ţări de top care trafichează fiinţe umane către Canada”.
  • „Cyprus Mail”, Cipru, 26 octombrie. „Ţările de origine ale victimelor sunt de regulă cele din Europa de Est, aşa cum ar fi R. Moldova sau Ucraina.”
  • „Los Angeles Times”, SUA,  22 octombrie. ” Unele dintre aceste tinere femei din Europa de Est, în special din R. Moldova, sunt vândute de către reţelele criminale în bordeluri, unde sunt forţate să lucreze ca prostituate”.
  • „Daily Star”, Liban, 20 octombrie. Legea cu privire la traficul de fiinţe umane din Liban trebuie să fie reformată, deoarece această ţară a devenit o destinaţie foarte populară pentru femeile traficate din R. Moldova şi din Europa de Est.”
  • „PR-Inside.com”, Austria, 16 octombrie. „Moldova este un exportator major de lucrători în domeniul industriei sexului către Europa de Vest, fiind plasată şi în centrul afacerilor cu organe umane”.
  • „Dispatch Online”, Africa de Sud, 15 octombrie. „Printre cele 13 persoane reţinute şi supuse investigării pentru trafic de fiinţe umane erau soldaţi din armata rusă şi cetăţeni din Israel şi R. Moldova”
  • „Irish Times”, Irlanda, 14 octombrie.”Victimele traficului de fiinţe umane provin din R. Moldova, Peru, Polonia, Tailanda”.
  • „EUobserver.com”, Belgia, 8 octombrie „Ultimele rapoarte ale SUA pe problema traficului de fiinţe umane arată că R. Moldova este o sursă majoră de femei şi fete, traficate pentru exploatare sexuală comercială”.

Asemenea articole au apărut şi în octombrie 2007, şi în martie 2006, şi în decembrie 2002. Mii de pagini de ziar în întreaga lume au semnalat problema vânzării de oameni din R. Moldova pe parcursul ultimului deceniu, dar niciodată toţi reporterii, împreună cu experţii pe probleme de drepturi ale omului şi de rând cu toate victimele fenomenului, citaţi în aceste articole, nu au primit o lovitură mai severă ca în ziua de 27 octombrie 2008.

În această zi, principalul responsabil de combaterea reţelelor criminale de trafic de persoane din R. Moldova a revenit în Guvern, după 6 ani lungi de şedere în fotoliul de ministru de Interne, şi vreo 6 luni scurte de absenţă. Gheorghe Papuc purta ieri o cravată roşie ca rugul pionieresc, astfel încât nuanţele de arămiu se răsfrângeau pe pomeţii îmbujoraţi şi aşa de îmbrăţişările şi sărutările colegilor din noul cabinet guvernamental. Licăriri de la cravata roşie se suprapuneau şi pe pupilele dilatate de emoţie. Al şaptelea an în fotoliul de ministru începe într-o toamnă bogată cu simboluri electorale.

Revenirea lui Papuc în aceste zile terminale de octombrie nu este întâmplătoare, la fel ca şi plecarea lui. Când a plecat, Papuc avea mult de lucru în toate domeniile criminalităţii din cea mai săracă ţară din Europa, dar cel mai mult – în domeniul vânzării de oameni. Nici o crimă nu poate abuza mai mult drepturile unui om, decât atunci când un om e vândut, cu sau fără paşaport, vândut pentru exploatare sexuală, prin muncă, pentru cerşit, pentru prelevare de organe. Papuc a auzit milioane de istorii despre oamenii vânduţi, dar presa nu a înţeles acest lucru şi a revenit din nou şi din nou cu noi cazuri, în alte ziare, din alte ţări, de pe alte continente.

Businessul cu oameni, care este atât de profitabil, era practic deranjat de presă, şi uneori – de donatorii străini care condiţionau remiterea unei noi tranşe financiare prin efortul anti-trafic al autorităţilor.

Efortul acesta a fost mimat de câteva ori cu mare succes şi de noul vechi ministru de Interne. Dacă donatorii au vrut să afle că există şi traficanţi urmăriţi penal, s-au deschis dosare penale, dacă s-au cerut şi persoane condamnate, acestea au fost găsite. Treceau luni de zile până când comunitatea internaţională afla că traficanţii anchetaţi erau eliberaţi contra mită, iar persoanele condamnate erau de fapt nişte babe chioare sau nişte femei cu copii, care nu au avut mită să se spele de acuzaţii.

A venit şi anul în care comunitatea internaţională, care cheltuiesc milioane pentru reabilitarea victimelor din R. Moldova să ceară numele unui demnitar de stat pedepsit în vreun fel pentru proliferarea traficului de fiinţe umane, care nu mai conteneşte. Atunci s-au făcut câteva demisii la Centrul de Combatere a Traficului de Fiinţe Umane din cadrul MAI, dar – fără dosare penale şi fără nici un fel de explicaţii. Apoi s-au făcut schimbări de Guvern şi ministrul de Interne s-a ridicat după 6 ani din fotoliul ministerial şi nu a mai revenit vreo jumătate de an.

În acest răstimp presa a tot insinuat că foştii conducători ai MAI sunt anchetaţi. Zilele acestea am primit de fapt o scrisoare oficială de la MAI din care aflăm că una dintre persoanele din cadrul acestui minister, anchetată pentru cooperare cu traficanţii, mai primeşte până azi salariu din buget. Se auzea că şi Papuc ar fi anchetat, acuzat, chemat în justiţie. Ieri seara inima lui fostului premier Vasile Tarlev s-a strâns dureros, când l-a văzut la micul ecran pe generalul Papuc reinstalat în fotoliu. Tarlev l-a adus în Guvernul în care el însuşi nu mai este. Papuc însă a urcat mai sus. S-a zis cu combaterea de droguri şi de oameni. De fapt, nici nu mai e mare nevoie, căci între timp Departamentul de Stat al SUA a transferat Moldova la o treaptă superioară la capitolul „combaterea traficului de fiinţe umane”. Presa va mai continua să scrie, de pe toate continentele, despre comerţul cu oameni, dar ce contează, când porţi cravată roşie şi stai în fotoliu? Căci şi acestea costă.

Alina Radu