Lecţii de etică de la CCCEC, MAI şi PG

Tu încă mai priveşti ştirile? Aceasta a fost întrebarea care mi-a fost adresată săptămâna trecută, la un seminar, de către un colaborator al Procuraturii Generale.

Că ne tratează ca pe nişte ciori albe, pe noi, jurnaliştii, nu este o noutate, dar ca ironia şi cinismul lor să se manifeste într-o asemenea măsură – nu m-am aşteptat. L-aş întreba şi eu pe funcţionarul în cauză: Tu încă mai citeşti legile? sau instituţia pe care o reprezinţi are grijă să multiplice ameninţările la adresa acelor jurnalişti care nu acceptă, pur şi simplu, să reproducă comunicatele de presă, deseori seci şi lipsite de informaţii de interes public.

Lecţia de etică, ţinută de organele de presă ale CCCEC, MAI şi ale Procuraturii Generale la acel seminar, a fost una specială.

Astfel, potrivit „lectorilor”, pentru toate problemele de comunicare dintre instituţiile de stat şi instituţiile media sunt de vină doar jurnaliştii, deoarece nu le poartă respect oficialităţilor, sunt nerăbdători, atunci când solicită vreo informaţie, sunt incorecţi, când scriu, sunt parţiali şi denaturează informaţia. Jurnaliştii sunt obraznici, vorbesc urât la telefon. Tot ei sunt cei care discreditează instituţiile statului, din care motiv cetăţenii pierd încrederea în acestea. Am avut senzaţia că, în opinia vorbitorilor, jurnaliştii ar putea deveni responsabili de inundaţiile din acest an sau de seceta din anul trecut.

Totuşi, în viziunea lor, nu toată media e atât de „infectă”, ci doar cea independentă. Mediile oficiale sunt bune, pentru că nu sunt negativiste, remarcă doar aspectele pozitive, scriind de bine despre guvernanţi, nu fac investigaţii, în care să denunţe demnitarii corupţi, deci „nu deformează realitatea”.

Vorbitorii, se pare, au uitat că „să acuzi” şi „să spui” că totul e rău nu înseamnă să rezolvi o problemă. Sunt necesare nişte soluţii, pe care, din păcate, nu le-am aflat de la ei. Dacă noi, ziariştii, suntem neştiutori, să ne spună ei ce înseamnă să fii etic. Ca să le fie mai uşor în identificarea unor răspunsuri, am schiţat câteva repere:

Cât de etic e să primeşti răspuns la o scrisoare oficială după opt luni sau să nu-l primeşti deloc?

Cât de etic e să îţi spună un deputat: Caută-ţi de treabă?, când îi ceri o informaţie de interes public?

Cât de etic e să auzi ameninţări directe din partea unui înalt funcţionar al Procuraturii?

Aşteptăm. Cred că adresa redacţiei este cunoscută. Dacă nu – o găsiţi la SIS…

Victor GOTIŞAN