Lecţia ucraineană
Rada Supremă de la Kiev a votat ieri în primă lectură un proiect de lege, cu prevederi absolut intransigente, inclusiv privaţuiunea de libertate pe viaţă şi confiscarea proprietăţilor, pentru luare de mită. Proiectul de lege vizează angajaţii din sfera ordinii de drept. Legea, la momentul adoptării, se va extinde şi asupra persoanelor publice, care, în virtutea funcţiilor, au comis abuzuri în serviciu sau trafic de influenţă, de pe urma cărora au scos profituri.
Verdictul este unul categoric şi dur. Autorii proiectului, însă, susţin că legea va fi conformă realităţilor cu care se confruntă Ucraina. Ce avem noi, sau de ce nu avem şi la Chişinău, la nivel oficial, o poziţie tot atât de clară şi intransigentă vizavi de fenomenul corupţiei în aceleaşi sfere? Sau, cât ne mai putem juca de-a lupta cu corupţia, imitând ori fabricând «dări» sau «luări» de mită. Nu avem preşedinte, parlament sau ne lipseşte un guverm?
Toată lumea ştie şi toate sondajele de opinie arată că corupţia în organele de drept şi în administraţia publică este în top. Instituţiile internaţionale, la care suntem sau nu suntem parte, pompează de ani de zile milioane în lupta cu corupţia şi ea, corupţia «moldovenească» este ca şi «balaurul cu 10 capete» din vechile poveşti populare. De ce? Simplu şi la vedere: nu se vrea. Mai mult chiar, corupţia în R. Moldova este protejată de stat. Mai ceva decât drepturile omului, capacitatea reproductivă a femeii, sănătatea copiilor, bătrâneţea părinţilor şi chiar independenţa şi securitatea statului.
Preşedintelui Voronin îi place să braveze cu faptul că a lichidat rachet-ul din pieţe şi de la drumul mare. Da, nu e. Dar nici nu a fost lichidat. El a fost, pur şi simplu, trecut în instituţiile statului pentru a putea fi mai uşor controlat, dirijat şi pus în slujba partidului de guvernământ. Bănuim că preşedintele a făcut regulă, nescrisă dar regulă, de la 2001 încoace: în funcţiile cheie ale statului nicio persoană necoruptă. De ce? Pentru că corupţii în funcţii de stat, aceşti «oameni cu coadă» sunt cea mai manevrabilă maşină în mâinile puterii. Ei nu au opinie, chiar dacă au cuvânt.
Iată de ce, în rapoartele Consiliului Superior al Magistraturii, Procuraturii, Ministerului Justiţiei sau ale Ministerului de Interne nu găsim cazuri cu formulări expres de sancţionare pentru luare de mită sau trafic de influenţă sau alte abuzuri grave pentru care persoana nu mai poate fi compatibilă funcţiei. Iniţiativa preşedintelui Iuşcenko are la origini două considerente, fie şi ipotetice. Primul: Iuşcenko este spirit din spiritul neamului său. Şi doi: Iuşcenko s-a convins, în special după «războiul gazelor», că gradul de independenţă al Ucrainei este direct dependent de gradul de coruptibilitate sau incoruptibilitate a celor ce o administrează. La Chişinău, deocamdată, acest lucru rămâne neînţeles. Sau poate că nici nu interesează. Vorba cântecului, «Bună ţară, rea tocmeală».
Petru AMARIEI
