La guvernare, pentru încă 11 ani?

Astăzi, actualul Legislativ îşi încheie sesiunea de toamnă. De fapt, e sfârşit de mandat pentru actualii deputaţi. În grabă mare, Parlamentul a acceptat să audieze un raport privind implementarea Programului de activitate al Guvernului. Nimeni, probabil, nu va pune la îndoială faptul că acest raport va fi prezentat succint, fără a genera întrebări sau replici tăioase. Va fi o atmosferă cunoscută deja, în care guvernarea parlamentară şi cea guvernamentală se vor revedea pentru a-şi reconfirma relaţiile ireproşabile. 

Actualul Legislativ va rămâne în amintirile cetăţenilor (dacă, totuşi, va rămâne) drept o structură care nu a admis să răsune şi alte voci, cu excepţia celor „plăcute” auzului guvernării. Nici chiar în perioada comunistă nu a existat o dictatură atât de vizibilă, privind exprimarea opiniilor, în cadrul organului legislativ al statului. Timp de patru ani, cât a continuat acest mandat, şefia Legislativului a ştiut să dea replici ironice, tăioase sau chiar denigratoare, la orice tentativă de exprimare a deputaţilor care, în circumstanţe din ce în ce mai dificile, au preferat să rămână în opoziţie.

Pentru a conferi o continuitate activităţilor din cei patru ani de mandat, deputaţii au decis, în ultima lor zi de muncă în comun, pe lângă aprobarea, în prag de alegeri, a unei noi componenţe a Consiliului Coordonator al Audiovizualului, să dezbată încă un proiect important în primul rând pentru ei – Strategia naţională de dezvoltare „Moldova 2030”. Deci, după ce au stat timp de patru ani în Legislativ, în ultima zi, deputaţii decid să se oprească decisiv asupra unei Strategii care ar stabili exact cum se va „dezvolta” R. Moldova în următorii 11 ani, adică până în 2030. De ce ar trebui un Parlament şi un Guvern care sunt pe ducă să stabilească cum anume trebuie să se dezvolte Moldova în deceniul următor? De ce, în ultima şedinţă de Legislativ, nu s-ar referi la felul în care „au dezvoltat” ei Moldova în cei patru ani de guvernare? De ce nu şi-ar fi recunoscut greşelile, rateurile, nopţile nedormite din cauza grijilor pentru acest stat şi pentru viitorul acestui neam? În primul rând, pentru că nu îşi regretă greşelile, nu se consideră vinovaţi de viaţa tot mai grea pe care o duc oamenii în R. Moldova. Pe ultima sută de metri s-au gândit şi au elaborat o Strategie, pe care o vor flutura în electorală, spunându-le alegătorilor că ei nu pot pleca de la guvernare, că nu au niciun drept să plece, deoarece au de mai realizat o Strategie, una importantă, pentru implementarea căreia au nevoie, nici mai mult, nici mai puţin, de 11 ani.

Strategia despre care vă spun conţine capitole despre „Tendinţele majore în dezvoltarea R. Moldova”, acestea, potrivit autorilor, fiind: Familia şi copiii; Migraţiunea populaţiei; Depopularea şi îmbătrânirea; Starea de sănătate; Educaţia; Economia; Tehnologiile; Schimbările climatice şi, la urmă, Guvernarea.

Strategia se referă, desigur, şi la priorităţi, 10 la număr, acestea fiind, potrivit autorilor din cadrul actualei guvernări, creşterea veniturilor din surse durabile, asigurarea condiţiilor de trai decente pentru toţi, ameliorarea condiţiilor de muncă şi reducerea ocupării informale, un echilibru mai bun între muncă şi familie, oportunităţi egale pentru educaţie relevantă şi de calitate pe tot parcursul vieţii, asigurarea condiţiilor pentru o viaţă activă şi sănătoasă, fortificarea unei societăţi solidare şi incluzive, un nivel mai înalt de securitate personală şi comunitară, o guvernare mai efectivă, responsabilă, transparentă şi incluzivă, asigurarea dreptului fundamental la un mediu ambiant sănătos şi sigur.

Deci, stai patru ani la guvernare şi, în ultima zi, votezi o strategie de dezvoltare a societăţii pentru următorii 11 ani de viaţă ai cetăţenilor acestui stat, incluzând în ea exact promisiunile făcute în electorală, acum patru ani, atunci când lumea era chemată să voteze partidele care au ajuns la guvernare.

De ce ne-ar considera nişe limitaţi, care nu facem diferenţe între promisiuni şi fapte?