Principală  —  Blog  —  Editoriale   —   La funeraliile Mariei Ungureanu

La funeraliile Mariei Ungureanu

Acum două săptămâni, directoarea Gimnaziului Internat pentru orfani din Tighina, Maria Ungureanu, a decedat. După îndelungi suferințe. Suferințele sale nu au fost determinate doar de bolile de care suferea, ci, în primul rând, de lupta nedreaptă pe care, împreună cu alți colegi de la școlile cu studiere în limba română din stânga Nistrului, au dus-o și o mai duc timp de peste un sfert de secol. Acolo, cei care țin piept separatismului și păstrează vii aceste instituții de învățământ au avut mai mare grijă de școlile lor dragi, decât de propria sănătate.

La funeraliile Mariei Ungureanu a participat o coroană de la Ministerul Educației R. Moldova și un funcționar de la Ministerul Reintegrării. Afară de aceste două prezențe, la cimitirul de la Tighina s-au aflat colegii doamnei directoare, câțiva discipoli, câteva rude. Ar fi fost, poate, mai mulți îndoliați, dacă regimul de la Tiraspol nu ar fi supravegheat cu vigilență și acest eveniment funebru. Maria Ungureanu a decedat neîmplinită, luând cu sine acea stare de luptă inutilă sau chiar de eșec, dar și sute de vise și idei ratate. Maria Ungureanu va rămâne în memoria orfanilor săi, pe care, cu riscul de a-și pierde sănătatea sau chiar viața, a insistat să-i învețe românește.

În acel sfert de secol de luptă, viața Mariei Ungureanu a fost împărțită în mai multe regimuri autoproclamate din stânga Nistrului, toate separatiste, toate ostile spiritului european și ideilor naționale românești. Igor Smirnov, Evghenii Șevciuk sau Vladimir Krasnoselski – toți și fiecare în parte au avut aceeași atitudine față de cauza vieții Mariei Ungureanu și a colegilor acesteia. Școli blocate, persecutarea pedagogilor, a părinților, dar și a copiilor… De fiecare dată, Chișinăul a răspuns cu timiditate acestor abuzuri. Atunci când fusese reținut Igor Smirnov – Chișinăul oficial l-a eliberat din detenție, păstrând, fără rost, la procuratură, niște pagini din dosarul acestuia. Alt președinte, Evghenii Șevciuk, a fost și el la Chișinău, în repetate rânduri, întâlnindu-se cu premierul de cândva, Chiril Gaburici. De fiecare dată, după astfel de întrevederi, eram anunțați că „s-a purtat un dialog constructiv”, fiind „abordate mai multe probleme de actualitate de pe agenda dialogului Chişinău-Tiraspol”.

Cel de-al treilea președinte de la Tiraspol, Vadim Krasnoselski, are întrevederi lejere cu șeful statului, Igor Dodon, chiar la reședința acestuia de la Holercani, servind împreună bucate și băuturi alese. Acest tandem tratează cu ostilitate eforturile Mariei Ungureanu (post-mortem) și a colegilor săi de la școlile cu studiere în limba română din stânga Nistrului, astfel încât deznodământul problemelor acumulate de aceste instituții în ultimul sfert de secol rămâne incert.

După funeraliile Mariei Ungureanu, fostul președinte autoproclamat de la Tiraspol, Evghenii Șevciuk, a fost amenințat cu închisoarea, pentru delapidarea banilor „publici”, dar și cu moartea, motiv din care suspectul „s-a refugiat” în locuința sa de la Chișinău. Oare câți dintre directorii și profesorii școlilor cu studiere în limba română din stânga Nistrului au locuințe în Chișinău, unde s-ar putea refugia atunci când, iarăși, ar fi amenințați de succesorii lui Șevciuk?

MAI al R. Moldova anunța ieri că încearcă să identifice locul aflării fostului lider de la Tiraspol. Ministrul de Interne, Alexandru Jizdan, a recunoscut că a aflat din presă că mai avem „un refugiat” la Chișinău. „Investigația va arăta dacă i se va acorda statut de persoană protejată sau nu”, a anunțat ministrul. Felul în care reacționează autoritățile R. Moldova la acest „refugiu”, argumentând că nu le pasă, deoarece Șevciuk nu ar avea vreun dosar penal deschis la Chișinău, demonstrează că problema transnistreană convine tuturor celor care trag foloase pe seama acesteia.

În schimb, autoritățile autoproclamate din stânga Nistrului continuă „investigațiile”. În seara zilei de 3 iulie, un angajat din paza vilei lui Șevciuc, cetățeanul R. Moldova, Igor Țurcan, a fost „citat” la miliția de la Rîbnița și, până acum, nimeni nu a putut afla nimic despre locul aflării acestuia și despre eventualele motive ale reținerii sale. Igor Țurcan are doi copii mici, iar familia sa spune că el suferă de mai multe boli cronice și că aflarea în detenție ilegală i-ar putea prejudicia crunt sănătatea. Ce pot spune autoritățile de la Chișinău despre starea și locul aflării cetățeanului R. Moldova, Igor Țurcan?