Kiribati, singurul stat care a întrecut Moldova
Un top mondial arată că Republica Moldova e pe locul doi în lume şi că ţara care ne-a surclasat este Kiribati. Ce este Kiribati? Este o republică din zona Pacificului, un grup de insule, nici nu sunt insule în deplinul sens al cuvântului, ci un grup de recife mai mari, unele dintre ele populate. Întreaga populaţie a Republicii Kiribati este de 110000 de oameni (potrivit recensământului din 2015). În Kiribati nu sunt zăcăminte naturale. Nici industrii. Nici armată. Nici locuri de muncă. Nici pământ nu au prea mult, căci insuliţele pe care stau se afundă an de an cu câţiva centimetri. Recent preşedintele acestui stat, Taneti Mamau, a cumpărat o fâşie de ţărm de la o insulă vecină, căci dacă se afundă nişte recife pe care îşi ţine averile, să se mute pe nişte nisip la uscat.
Cu ce ar fi putut Kiribati, acest stat construit din câteva insule, să depăşească Moldova? Nu e şi Kiribati divizat în miniputeri, ca Moldova, având insula Comrat, insula Bălţi, insula Tiraspol, insula Taraclia? Oare ce se cântă în imnul lor? Haideţi să vedem ce spune imnul acestor insule. În limba locală (gilberteza) primele două versuri din imn sună aşa: ”Teirake kaini Kiribati, Anene ma te kakatonga,/Tauraoi nakon te mwioko, Ma ni buokia aomata.” (Ridică-te, popor al Kiribati! Cântă jubilând!/ Pregăteşte-te să îţi asumi responsabilitatea de a ne ajuta unii pe alţii!). Bine, ”Deşteaptă-te, române” se potriveşte mai mult cu imnul Kiribati, căci e despre ”deşteaptă-te”, despre o chemare la o acţiune ce ţine de dreptatea socială, nu despre ”comoara din adâncuri înfundată”. Totuşi, Kiribati ne-a devansat în alt top, nu în cel al imnurilor.
Kiribati ne-a depăşit în topul celor mai vizitate state din lume, un top al Organizaţiei Mondiale a Turismului. Deci Kiribati e cea mai puţin vizitată ţară din lume şi Moldova e cel de-al doilea stat din lume cu cei mai puţini turişti.
Nu era să mă gândesc şi să citesc atâta despre Kiribati, miercuri, 4 octombrie 2017, când scriam acest text. Nici măcar nu era să îl scriu, căci nu aveam în minte această chestiune. Noroc de Paul Berczeller, un documentalist britanic, care a venit să petreacă 3 zile din viaţa sa la Ziarul de Gardă. Am vorbit cu el timp de 3 zile doar despre jurnalism, video, televiziune, ziare. Am făcut împreună o listă impresionantă de subiecte la care vrem să lucrăm împreună. Şi la un moment dat l-am întrebat, cum a aflat de Moldova, care a fost primul lucru pe care l-a aflat?
Răspunsul a conţinut cuvântul ”amazing” (uimitor). ŞI cuvântul uimitor a sunat frumos, dar contextul – m-a zgâriat pe suflet. Paul ne-a spus că atunci când a decis că vine în Moldova a căutat pe internet să afle mai multe despre acest stat. Aşa a găsit acest top uimitor, în care Moldova era al doilea cel mai puţin vizitat stat din lume. Apoi ne-a întrebat dacă ştim care ţară e pe primul loc, adică cel mai nevizitat stat din lume. Nu ştiam, nu acordasem atenţie acestui fapt, de aceea am început a ghici. Când te gândeşti care e cel mai puţin vizitat loc din lume, te gândeşti că o fi statele cu regimuri represive, cu hotare blocate, cu preşedinţi sau guverne totalitare şi abuzive, cu războaie, cu maladii periculoase. Am enumerat, pe rând, Turkmenistanul, Siria, Coreea de Nord. Nu ghicisem. În final, ne-a spus de Kiribati, şi am deschis instantaneu mai multe pagini pe internet să sitesc şi să aflu mai multe, să-i aud imnul, să le văd dansurile populare, să le cunosc îndeletnicirile şi filosofia.
Apoi m-am gândit îndelung la Moldova şi la Coreea de Nord. De ce, adică, s-ar duce mai mulţi turişti în Coreea de Nord? De ce nu mai vine aproape nimeni la noi? De ce am ajuns să fim mai puţin vizitaţi decât statele considerate totalitare? De ce suntem mai necăjiţi decât toate statele, afară de Kiribati? De ce nu vrea aproape nimeni să ne vadă? De ce oamenii doar vor să plece de aici, nu şi să vină? De ce guvernul de la Chişinău şi preşedintele acestei republici nu dau răspunsuri la asemenea întrebări? De ce suntem conduşi de oameni care ne fac să fim mai trişti decât sirienii şi nord-coreenii? De ce ne lăsăm conduşi spre izolare şi singurătate internaţională? Când schimbăm şi noi topurile internaţionale?
