“Kino şi nemţii” în R. Moldova

Zilele trecute la Chişinău a avut loc premiera unui film bun. Pe gratis. Dar sala a fost semigoală. Şi nu e pentru prima dată când publicului moldovean i se oferă ceva bun, pe gratis, ceva de care n-ar avea bani să-şi cumpere, ceva care l-ar ajuta să înţeleagă lumea mai bine, şi să-şi facă propria lume mai bună, dar el n-a acceptat acest cadou. De ce insist să cred că cetăţenilor R. Moldova le-ar fi prins bine acest film? Pentru că tocmai istoria acestui film lipseşte din biografia R. Moldova. Şi în locul acestei părţi din istorie e o imensă gaură neagră, în care aruncă mereu gunoaie pseudopatriotice diverşi lideri politici. Şi dacă acest gol nu se umple, statul în cauză pare găurit, şi pierde zi de zi tot ce acumulează. Este vorba de filmul “Walesa. Omul Speranţei”. Este ultimul film al vestitului regizor polonez Andrzej Wajda, cel care are trofee de la studiourile Cezar, Bafta, de la Berlinale, de la academiile de film din Europa, are Oscarul de onoare, este egalat cu Felini şi cei mai cunoscuţi mari regizori de film din lume. Filmul “Walesa. Omul Speranţei” a fost lansat pentru prima dată în septembrie 2013 la Festivalul de Film de la Veneţia, adică cu doar câteva luni în urmă. De ce le-ar fi trebuit cetăţenilor R. Moldova să vadă anume acum un film despre Lech Walesa? Pentru că Moldova n-are niciodată bani să cumpere filme bune. De aceea acceptă numai filme cu ruşi şi nemţi, băgate non-stop pe canalele ruseşti retransmise de-o veşnicie în spaţiul mediatic din R. Moldova. De ce, totuşi, acest film? Ca să înţeleagă ce n-a avut şi ce i-a lipsit R. Moldova de la 1989 încoace şi cum ar putea umple gaura neagră din cauza căreia nu mai reuşim să ne adunăm. Walesa era electrician la un şantier naval din Gdansk, Polonia. N-avea universităţi şi doctorate, dar avea un spirit civic de neînvins. Aşa a ajuns lider sindical, apoi un lider al
mişcării de eliberare de sovietici. Arestat de nenumărate ori, ameninţat cu diverse riscuri pentru el şi pentru familia sa cu 8 copii, a rezistat şi a revenit pe baricade de fiecare dată. Walesa a ţinut mulţimea unită în stradă pledând pentru drepturi primare, la muncă, la trai decent. Dar în anii ‘80 asta însemna de fapt să critici deschis şi să te opui regimului socialist impus de Moscova. Iar în anii ‘80 să te opui regimului sovietic însemna sinucidere. În 1982 Mişcarea Solidaritatea condusă de Walesa a fost scoasă în afara legii, dar el nu a renunţat. Peste un an, i-a fost conferit Premiul Nobel pentru Pace, dar Walesa nu a mers să-l ridice, deoarece s-a temut că guvernul comunist polonez nu-l va primi înapoi în ţara sa. El îşi vedea viitorul fără premiul de un milion de dolari, dar nu-şi vedea ziua de mâine fără lupta pentru libertatea poporului său. În 1989, când la Chişinău mulţimea abia ieşea în stradă condusă de falşi amici ai democraţiei, Walesa a reuşit să creeze primul guvern necomunist din toate ţările blocului comunist de pe atunci. Ulterior a devenit preşedinte al Poloniei. A fost cel care a negociat retragerea completă a trupelor sovietice din Polonia. Apoi a susţinut activ aderarea Poloniei la NATO şi la UE. Exemplul Poloniei a fost urmat de alte state vecine şi trupele ruse s-au retras cu desăvârşire din regiune. Ultima armată rusă a rămas pe Nistru. Ilegal. Şi stă acolo, neclintită, de 22 de ani. Filmul lui Wajda a fost lansat la Chişinău într-un mod deosebit. Pe scena cinematografului Gaudeamus de la Chişinău a urcat soţia actualului preşedinte al Poloniei, Anna Komorowski. Bronislaw Komorowski, preşedintele Poloniei, a fost şi el activist pentru drepturile omului în perioada sovietică, fiind arestat şi deportat. Soţia sa, Anna, a fost una dintre puţinele soţii de activişti deportaţi care i-au urmat. Deci filmul eroismului polonez şi al curăţării Poloniei de armate şi provocări sovietice şi ruseşti a conţinut multe lecţii de învăţat pentru R. Moldova, dar sala a fost semigoală. Erau goale în special fotoliile rezervate pentru politicieni, activişti, jurnalişti. Poate că obosiseră de la Ziua Europei din PMAN, unde s-a dat mâncare pe gratis. În acelaşi timp, luna mai este luna filmului antifascist pe toate canalele ruseşti, care umplu cu vârf spaţiul mediatic al R. Moldova. Aceste canale prezintă zilnic eroismul rusesc în lupta cu nemţii. Milioane de cetăţeni ai R. Moldova le privesc zilnic şi rămân la etapa “Kino şi nemţii”.