Principală  —  Blog  —  Editoriale   —   Kievul, pe rol de "Ribbentrop-Molotov"

Kievul, pe rol de „Ribbentrop-Molotov”

Kievul continuă să creadă, mai degrabă dintr-o inerţie absurdă decât dintr-o logică pro-europeană, că Pactul Ribbentrop-Molotov poate fi aplicabil R. Moldova, în funcţie de interesele Ucrainei.

Kievul se anunţă supărat pe Chişinău. Cel puţin aşa scrie săptămânalul «Zerkalo nedeli», care ameninţă că în scurt timp autorităţile ucrainene se vor apuca de capul Chişinăului, chiar dacă Ucraina este în plin sezon electoral. Motivul supărării: refuzul Chişinăului de a subsemna «proiectului ucrainean» de înstrăinare a terenurilor de la Palanca şi de la Dnestrovsk.

O retrospecţie, chiar şi superficială, asupra relaţiilor Kiev-Chişinău arată clar că de la declararea independenţei Ucraina a avut în permanenţă pretenţii teritoriale faţă de R. Moldova şi, în toate cazurile, a reuşit: 400 m de litoral la Dunăre, în zona Giurgiuleşti, tronsonul de autostradă (7,7 km) de la Palanca, urmat de sectorul de cale ferată Etulia-Reni (40 km, proprietate a Moldovei pe teritoriul Ucrainei), la care se mai adaugă peste o treime din patrimoniul mobil al R. Moldova în teritoriul Ucrainei. Ce a oferit Ucraina Moldovei? Promisiunea de a apăra interesele noastre în soluţionarea «problemei transnistrene». Altfel zis, nimic. Pericolul cel mare pentru Palanca, însă, nu e doar ce cere Ucraina azi. În cazul în care Chişinăul mai cade o dată pradă Kievului, satul se va pomeni rupt de  terenurile sale din lunca Nistrului, izolat prin garduri de sârmă, în stilul frontierelor sovietice. De altfel, valurile de sârmă stau adăpostite în preajma satului încă din 1999, pe când se aştepta ca Chişinăul să facă pasul pe care-l aşteaptă acum Kievul de la guvernul Filat. Ce ar putea urma? Este posibilă înscenarea unor altercaţii la frontieră cu sătenii, de pe urma cărora Kievul, «în interesul securităţii naţionale», ar condiţiona Chişinăului şi cedarea terenurilor de dincolo de autostradă. La modul practic, satul va rămâne ostaticul Ucrainei. Partea proastă a lucrurilor e că cei care «negociază» pentru Moldova sau se pronunţă de pe poziţii oficiale în subiectul Palanca nu cunosc ori nu vor şă ţină cont de «lecţiile» anterioare şi teoretizează. Şochează, pur şi simplu, argumentele de genul celor cu care opera acum două zile, la NIT, deputatul A. Popov, viceministru la Externe. Potrivit domniei sale, Chişinăul se va prevala în soluţionarea cazului Palanca «de interesele naţionale ale R. Moldova…, care înseamnă relaţii de bună vecinătate cu Ucraina». Şi, mai zice Popov, «să nu uităm că avem de rezolvat cu Ucraina problema transnistreană». Deci, Chişinăul operează în continuare cu aceeaşi carte cu care Kievul a şantajat R. Moldova în interesele sale timp de 15 ani, de parcă nu s-ar şti că «problema transnistreană» e în mâneca Kremlinului şi nu a Kievului. Nu inspiră mai mult optimism în acest sens nici poziţia premierului Filat, care afişa luni, într-o conferinţă de presă, acelaşi «interes naţional al R. Moldova», numai că, – zicea Filat, –  «angajamentele pe care le are R. Moldova în est sau în vest urmează să fie respectate». Chiar dacă sunt anticonstituţionale? Să nu cunoască premierul că protocolul adiţional în subiectul Palanca a fost la vremea sa contestat la Curtea Constituţională?

Da, s-ar putea ca Ucraina să aibă anumite incomodităţi de relaţie «pe interior». Dar comodităţile pentru Ucraina nu trebuie să însemne incomodităţi pentru R. Moldova. Să nu ştie Kievul că cauza  «problemelor» sale nu e Chişinăul, ci Pactul Ribbentrop-Molotov? Şi că ar fi, poate, mult mai raţional ca părţile să convină anularea consecinţelor Pactului şi nu perpetuarea lui în timp, de data asta în formulă ucraineană? E firesc ca negocierile să continue. Dar fără grabă. Graba nu este aliatul Chişinăului. Ea oricum nu schimbă nimic în relaţiile celor două părţi şi nici în relaţile Ucrainei sau ale Moldovei cu lumea. S-ar putea ca, după 17 ianuarie 2010, Ucraina să-şi piardă actuala configuraţie geografică. Şi Palanca, ca şi Giurgiuleştii, să nu mai existe ca probleme de frontieră.

Petru AMARIEI