Principală  —  Blog  —  Editoriale   —   Judecătorului Nicolae Timofti, şef de…

Judecătorului Nicolae Timofti, şef de stat

Un dialog telefonic (30 mai 2016) cu bunelul unui minor condamnat pentru omor şi un mesaj prezidenţial de Ziua Copilului (1 iunie 2016):

– Vă telefonez de departe. Sunt la muncă în Rusia. Sunt bunelul unui copil, condamnat la 10 ani de închisoare pentru omor. Am încredere în ZdG. Vă rog să mă ajutaţi.

– Cum anume? Ce s-a întâmplat de fapt?

– Caz încurcat. Părinţii sunt despărţiţi. Tata, care e fiul meu, munceşte în Rusia. Mama se chinuie acasă. Nepotul, cu un prieten, s-au lăsat ademeniţi de un bărbat din sat, un mare jucător de cărţi, cu care se întâlneau deseori, la el acasă, la vreo partidă. Într-o zi, l-au vizitat pe acel bărbat, cerând să le dea datoria pe care el (gazda, n.r.) o pierduse în una din ultimele partide. Bărbatul refuza să le întoarcă banii „câştigaţi” şi l-a strâns de gât pe unul dintre băieţi. Celălalt a încercat să-şi apere prietenul şi a lovit bărbatul în cap. Mortal. Prima instanţă i-a condamnat la câte 10 ani de închisoare. Am făcut apel, dar nu am nicio speranţă că sentinţa va fi revăzută. Nici anchetatorii, nici procurorii, nici judecătorii nu au ţinut cont de faptul că au în faţă un minor care creşte în afara familiei, că societatea în care creşte i-a oferit suferinţă, durere, chinuri, lăsându-i loc până şi pentru crimă…

– Dar de când s-a întâmplat tragedia, aţi vorbit cu el, l-aţi vizitat în penitenciar, aţi găsit un avocat?

– Nu, sunt departe, nu pot să vin…

– Dar tatăl băiatului?

– Şi el e departe, nu poate să plece de la muncă. Dar am încredere în ZdG. Ştiu că puteţi răzbate până la adevăr. Chiar dacă aş pleca în Moldova, acum nu cred că aş fi de folos, pentru că ginerele victimei e anchetator, are relaţii, de asta lucrurile au fost interpretate pe placul familiei celui decedat. Nimeni nu a ţinut cont de faptul că ani la rând acesta atrăgea în jocuri suspecte nişte copii.

– Totuşi, de ce nu aţi venit acasă, să sprijiniţi nepotul în această grea suferinţă a sa?

– I-am scris o scrisoare. Cred că a înţeles. Am rugat un prieten, avocat, să scrie toate cererile şi să-l apere… Să nu credeţi cumva că e un caz singular. Asta e faţa Moldovei azi. Copii rămaşi fără atenţia părinţilor. Nu ştiu de ce ar fi făcut-o. Poate de foame, poate din cauza altor nevoi. Poate dintr-o supărare pe viaţă. Cine ştie?

– Şi cum vă gândiţi că poate fi ajutat?

– Nu ştiu, dar tare vreau să-l ajut. Să vă mai spun ceva. Acum câteva zile, am primit o informaţie, nu pot să vă dau numele celui care mi-a transmis-o, că dacă plătesc câte o mie de euro pentru fiecare dintre cei 10 ani la care a fost condamnat nepotul meu, acesta va scăpa de pedeapsă. Nu am atâţia bani, dar mă gândesc că s-ar putea ca aceşti bani nici să nu ajungă la judecători, la procurori, că, probabil, aceştia împart mita între ei… Poate e un şarlatan cel care îmi cere aceşti bani. De fapt, auzisem şi mai demult că scutirea de un an de închisoare costă o mie de euro. N-aţi auzit?

– Aţi denunţat acest caz de estorcare de mită?

– Nu, că nu am încredere şi mă mai gândesc dacă nu cumva trebuie, totuşi, să dau, ca să-mi salvez nepotul, chiar dacă nu am de unde. Ce ziceţi?

– Dacă vi se cer aceşti bani, s-ar putea că, în dosar, există probe atenuante în favoarea nepotului dvs. Altfel cum şi-ar argumenta instanţa de apel reducerea termenului de condamnare de la 10 ani – la libertate? S-ar putea că, un denunţ cu probele pe care le deţineţi, ar putea într-adevăr schimba statutul nepotului dvs. Oricum, nimic mai rău nu i se poate întâmpla. E important să deconspirăm corupţia din justiţie.

– Mă mai gândesc, nu ştiu, nu cred, mi-i greu de nu mai pot…

* * *

Şeful statului, Nicolae Timofti, mesaj adresat cu prilejul Zilei Internaţionale a Copilului:

„Copiii reprezintă cel mai mare capital pe care poate să-l aibă un popor. Iar asigurarea unei copilării fericite şi a sentimentului de securitate este o sarcină de prestigiu a oricărei societăţi… Dragi copii, să fiţi sănătoşi, să aveţi suficiente motive pentru a vă bucura de ceea ce vă oferim noi, maturii, în calitate de părinţi, bunici sau în demnitate de funcţionari şi conducători de ţară…E o datorie sacramentală a autorităţilor de a proteja Copilăria, aşa încât niciun erou negativ din poveştile pe care le scriu, uneori, neinspirat maturii – Sărăcie, Furt, Minciună – să o poată fura de la copiii noştri şi să le compromită viitorul”.