Iurie Sanduţa: Înhumarea dispăruţilor
Ministerul de Interne dispune de o bază de date a persoanelor date dispărute. Pe pagina web a instituţiei sunt relatate poveştile unor cetăţeni care au ieşit din casă şi nu s-au mai întors. Rudele acestora îi caută cu disperare zile, luni sau ani în şir.
Într-o discuţie cu mama unui student la Academia de Muzică, Teatru şi Arte Plastice, îmi spunea episodul groaznic în care a dispărut fiul ei. A ieşit dimineaţa din casă şi se îndrepta spre Academie. În acea zi nu s-a mai întors acasă. Ea l-a căutat prin pădure, pe la Spitalul de Psihiatrie, pe la morgă, şi încă îl caută. Îl caută de doi ani.
În timp ce mă documentam asupra unei teme, la cimitirul Sf. Lazăr din capitală, am rămas surprins de sectorul unde sunt îngropate persoanele necunoscute. Nu vorbesc despre condiţiile, neordinare şi neortodoxe în care sunt îngropate cadavrele. Altceva e mai important.
Dacă un cetăţean a suferit un accident rutier şi a decedat sau a fost ucis şi lăsat pe marginea drumului, acesta este transportat la morgă. Apoi intervine Centrul de Medicină Legală, care face autopsia şi stabileşte posibilele cauze ale decesului. Dacă între timp, nu se stabileşte identitatea cadavrului, este înhumat la cimitirul Sf.Lazăr din Chişinău.
Pe mormintele persoanelor neidentificate nu sunt cruci. Nu sunt nume. La capul lor este înfipt un ţăruş pe care este scris numărul cadavrului sau un semn de întrebare.
Tot în acest sector, sunt îngropate şi persoane care au stabilită o identitate, dar nu le-au fost găsite rudele, sau nu a dorit nimeni să le îngroape. Doar în asemenea cazuri, rudele persoanelor dispărute se pot adresa la administraţia cimitirului, solicitând să caute în baza de date dacă a fost înhumată ruda lor, fără ca ei să fie anunţaţi.
Iurie Sanduţa, i.sanduta.zdg@gmail.com
