Islanda şi alte state antieuropene
În ultimele zile, în urma evenimentelor de la Kiev, a rămas în umbră o ştire care, altfel, n-ar fi fost trecută cu vederea. Parlamentul islandez s-a dezis de ideea organizării unui referendum cu privire la accesiunea în UE, suspendând astfel procesul iniţiat după falimentul financiar din 2008. Cititorilor de la noi acest lucru li se va părea, probabil, suspect. Oare e vorba iarăşi de „mâna Moscovei”, care a mai cumpărat un guvern pentru a limita sfera de influenţă a UE?! În realitate, după cum constată şi Euronews, în fiecare sondaj de opinie efectuat din 2009 încoace, o majoritate de două treimi din populaţia acestei ţări se pronunţă împotriva statutului de membru al UE. Prin urmare, dacă am da curs unor clişee verbale de la noi, am conchide că Islanda şi cetăţenii săi manifestă un comportament profund „antieuropean”, deci „procomunist”.
Acelaşi lucru îl putem spune şi despre alte state europene „eretice”: Andorra, Monaco, San Marino, Vatican, Liechtenstein, Elveţia şi Norvegia. Dacă în cazul ultimei am putea trasa o oarecare conexiune între Karl Marx şi sistemul ei social-democrat de redistribuire, celelalte sunt, mai degrabă, mai capitaliste decât restul Europei. Să luăm Indicele Libertăţii Economice: Elveţia e cea mai înalt clasată ţară din Europa, situându-se pe locul 5, după Hong Kong, Singapore, Australia şi Noua Zeelandă. Pe locul 10 urmează doar Danemarca.
Karl Marx cerea o impozitare progresivă în „Manifestul Comunist”. Lenin spunea cândva că „trebuie să zdrobim burghezia prin pietrele de moară ale impozitării şi inflaţiei”. Dacă ultimele două strategii par să fie reţeta multor state occidentale, dar recent şi a RM, ce se întâmplă în ţările europene antieuropene? Andorra are 0% TVA, 0% impozit pe venit şi 0% impozite corporative. Monaco 0% impozit pe venit, 19,6% TVA şi 0 – 33,33% impozite corporative. Pe de altă parte, după datele Eurostat, impozitele constituie în ţările UE, în medie, aproape 40% din PIB-urile naţionale.
Dar poate faptul că sunt mai capitaliste, libere economic, încă nu semnifică că ţările respective nu ar putea fi profund antidemocratice?! Mai ales că în multe dintre ele încă mai guvernează monarhi! Probabil drepturile omului sunt violate, şi populaţia, similar cu cea din Germania de Est sau Coreea de Nord, este ţinută cu forţa într-o tabără de muncă silită, numită Monaco sau Liechtenstein?! Şi corupţia, probabil, e foarte înaltă, ţinând cont de banii spălaţi acolo…
În Indicele Transparency International din 2013, găsim Norvegia, Elveţia şi Islanda printre cele mai transparente ţări, acestea ocupând, respectiv, locurile 5, 7 şi 12 (la egalitate cu Germania), iar Regatul Unit, SUA şi Franţa – locurile 14, 19 şi 22. În Indicele Libertăţii Presei de la Reporters Without Borders, găsim Norvegia, Andorra, Liechtenstein şi Islanda pe locurile 3, 5, 7 şi 9; şi Germania, Regatul Unit, SUA şi Franţa pe locurile 17, 29, 32 şi 37. Conform World Human Rights Risk Index 2013, toate ţările europene „antieuropene” au cel mai scăzut risc de abuzuri.
Pe de altă parte, ele sunt unele dintre cele mai bogate ţări ale lumii. După Luxemburg, cele mai bogate ţări europene sunt Norvegia şi Elveţia. Aceasta explică lipsa „responsabilităţii EUropene” în cadrul populaţiei: în 2013, 70% dintre norvegieni aveau o opinie defavorabilă faţă UE. Probabil, li-i teamă că, odată cu impunerea standardelor UE, nu vor mai putea să se îmbogăţească pe seama clasei lor muncitoare exploatate, pe seama standardelor lor de calitate mai reduse şi prin poluarea mediului ambiant.
