Insectele din Guvern
Fiind în trecere prin mai multe localităţi până a ajunge la destinaţie, mă gândeam la diverse lucruri mărunte, la care, ca regulă, n-ai timp ce să te gândeşti pe parcursul zilei, iar, uneori, nici chiar în timpul vieţii. Într-un moment, am văzut ceva ce mi-a distras atenţia. Am rămas cu un zâmbet nedumerit pe buze, după care am revenit la gândurile anterioare. Acestea, însă, erau marcate de imaginea văzută, deloc pitorească, în opinia mea, a unui om departe de tot ce-nseamnă pictură.
Ceva mai târziu, ajunsă înt-un alt sat, imaginea s-a repetat şi, de data aceasta, am asociat în mintea mea imaginea cu… Guvernul. Într-un pustiu, unde nu era nimeni sau apăreau pe alocuri câteva căsuţe ce păreau total nesemnificative, se înalţă mândru el. Singur, “cu nasul bârligat”, în jur nicio clădire nu i se aseamănă.
Ca să ajungi la el, trebuie să treci o cărăruşă, să te-mpiedici de vreo două ori, să-ţi aminteşti câteva înjurături. Te grăbeşti, ţi-e frică să nu întârzii, eşti emoţionat. Ştii şi nu ştii ce te aşteaptă. Te prăbuşeşti sau te ridici? În interior – o zumzăială iritantă, care nu încetează. Când ieşi, te simţi fie uşurat, fie îngrijorat de ceea ce te aşteaptă în continuare.
În afară de Guvern, ce clădire poate să-ţi provoace emoţii similare? Să ne amintim: se ridică ţanţoşă, în mijlocul celorlalte clădiri nesemnificative, zumzetul din interior te irită, te duci nu de plăcere, ci de nevoie, când ieşi, pleci cât mai departe posibil. Ei bine, ştiţi ce-am văzut? Un “closet”. Anume aşa i se spune în sate. Pentru un bătrân de la ţară, care n-a fost niciodată în oraş, este inimaginabil să-şi facă un WC în casă. Motivul principal – pute.
Şi când “closetul” stă în mijlocul oraşului oare nimănui nu-i pute? Zboară muştele în sacouri şi cu cravată, te ameţesc cu zumzetul lor, cică rezolvă problemele cetăţenilor, singura problemă a cărora este existenţa acestor insecte care nu fac decât să lupte pentru putere, adică să zboare în fruntea celorlalţi şi să nu facă nimic.
Singura diferenţă dintre aceste clădiri ar fi materialul de construcţie, calitatea şi preţul acestuia. Dacă stăm, totuşi, să ne gândim care dintre ele este mai necesară şi comparăm acest lucru cu finanţele irosite pentru construcţie, ne dăm seama că ceva nu se potriveşte. Mereu aruncăm bani în vânt pe lucruri mărunte sau inutile, dar ne pare rău să dăm câţiva lei în plus pentru ceva indispensabil. Oricum, fiecare are nevoie de un “closet”, dar nimeni n-are nevoie de un Guvern-closet.
Olga Bulat
