Îngeri şi demoni
În cercurile mediatice, cu puţină exagerare, poate fi sesizată tendinţa de a discrimina funcţionarii autohtoni în raport cu cei internaţionali. Bineînţeles, jurnaliştii cu vederi procomuniste îi laudă pe estici, iar proeuropenii – pe vestici. Atunci când demnitarii locali sunt obligaţi să se explice pentru averile lor declarate şi tăinuite, pentru încălcările comise la volan sau escapadele amoroase, politicienii şi birocraţii străini sunt priviţi aproape ca nişte îngeri: fiinţe altruiste, delegate în Republica Moldova cu nobila misiune de a aduce flacăra libertăţii şi bunăstării. Astfel, reprezentanţi ai aproape tuturor naţiunilor şi organismelor multinaţionale au “undă verde” pentru a folosi mass media ca mediu propice pentru a acorda interviuri şi a-şi disemina mot-a-mot declaraţiile de presă. Atunci când au în faţă un funcţionar european sau american, jurnaliştii par atât de copleşiţi de admiraţie, încât rareori le vin în gând şi întrebări mai critice la adresa oaspetelui.
Astfel, diplomaţi din diferite ţări care în anii de la urmă se fac responsabili de iniţierea războaielor preventive, de crime împotriva umanităţii şi drepturilor omului, în Republica Moldova îşi pot asuma o poziţie moralistă, fără a fi surprinşi cu întrebări la propria adresă. Persoane din “societatea civilă”, în cadrul unor discuţii, mi-au spus că sunt conştiente că nici în Vest nu e totul roz, doar că ar fi o greşeală strategică de a critica Occidentul, deoarece, automat, s-ar favoriza Rusia. Această împărţire a lumii în “buni şi răi” este un ingredient esenţial pentru orice film James Bond şi poate fi utilă în scopuri duhovniceşti. Într-o situaţie mediatică complexă, unde ştirile deseori sunt dirijate şi fabricate la comandă, cetăţeanul cade pradă diferitor tabere care împart publicul în grupuri oponente, dar care în spatele culiselor îşi strâng mâna. “Divide et impera” pare astăzi ultima moştenire a Imperiului Roman (bineînţeles, pe lângă Bulevardul Traian).
Ambasadorul SUA, William Moser, s-a pronunţat în diferite interviuri destul de drastic despre corupţia din R. Moldova. Victimele justiţiei moldoveneşti (actuale şi potenţiale) nu îl vor contrazice. În acelaşi timp, ar fi bine să se aplice aceleaşi standarde şi peste hotare, inclusiv în SUA. Nu sunt sigur că luptătorii pentru drepturile omului ar fi încântaţi dacă unele dintre practicile americane ar fi introduse şi aici: începând cu închisoarea de la Guantanamo Bay şi terminând cu legislaţia, care, treptat, face statul de drept obsolet.
Un exemplu este Legea pentru Autorizarea Apărării Naţionale (National Defense Autorization Act), care conferă Guvernului federal puterea de a acţiona dictatorial şi de a aresta orice cetăţean american sau pe oricine altcineva din asemenea motive, fără mandat şi pe termen nedefinit, ţinându-i închişi în închisori off-shore, fără învinuiri oficiale. Deseori prizonierii sunt deţinuţi acolo până la încetarea “ostilităţilor”. Uniunea Americană a Libertăţilor Civile califică această lege drept o “lovitură catastrofală aplicată libertăţilor civile”. Preşedintele american, Barack Obama, a minţit publicul atunci când a declarat că se va opune detenţiei pe durată nedeterminată fără proces a cetăţenilor americani, prevăzută de Legea pentru Autorizarea Apărării Naţionale. De fapt, a semnat pe ascuns această lege pe 31 decembrie 2011, în timp ce majoritatea americanilor erau preocupaţi de revelion.
Totuşi, un semn încurajator este faptul că Ambasadorul Moser, în poza pentru interviul din ZdG, are în raftul său de cărţi un exemplar de “Constituţia libertăţii”, de Friedrich Hayek. Asupra următorului citat din respectiva carte ar merita să mediteze toţi acei care cer mai multă planificare a vieţii sociale şi economice din partea guvernatorilor: “Principala diferenţă [între ţările totalitare şi cele libere] este că doar totalitarii par să ştie clar cum să obţină un rezultat anume, în timp ce lumea liberă îşi poate demonstra doar realizările din trecut, neputând, prin natura sa, să ofere niciun “plan” detaliat pentru creşterea în continuare”.
