Încă o lună fără preşedinte

Comuniştii au boicotat alegerea preşedintelui R. Moldova din primul tur. Turul doi va avea loc într-o lună. Marian Lupu rămâne în continuare candidatul AIE la Preşedinţie, în timp ce comuniştii reiterează că nu-l vor vota pe Lupu şi nici o altă candidatură a AIE la funcţia de şef al statului.

Comuniştii îşi ascut coarnele. Discursul de marţi, din şedinţa Legislativului, rostit de şefa fracţiunii PCRM, M. Postoico, reconfirmă faptul că Voronin şi anturajul nu-şi doresc decât un singur lucru: să-i ia «în coarne» pe Ghimpu şi Filat şi să-şi facă PD-ul aliat la guvernare.

Adică, să revină la putere. Este o iluzie, până la urmă, pentru că şi dacă s-ar întâmpla, ipotetic vorbind, ca PD-ul să se asocieze cu PCRM-ul, calculul matematic de 61 de mandate (48 PCRM şi 13 PD) nu poate da niciun fel de garanţii politice că «noua alianţă» va putea depăşi actuala situaţie de criză, adică va putea alege preşedintele. E de ajuns ca un singur deputat PD să nu voteze ori să se abţină de la votarea candidaturii viitorului şef de stat PCRM-isto – PD-ist şi lucrurile intră în declin, aşa precum sunt în declin şi la ziua de azi.

Marţi, în şedinţa Parlamentului, M. Lupu a făcut o adresare către toate fracţiunile parlamentare, cerându-le să-i întindă mâna, asigurându-le că este gata să facă acelaşi lucru. În loc să-i dea mâna, comuniştii i-au întors spatele. Se aştepta cumva cineva la o altă decizie din partea PCRM? Puţin probabil. Mai ales că ea nu a fost niciodată alta.

Nici după şi nici până la 29 iulie. Motivul invocat de comunişti că Lupu ar fi «trădat» PCRM, prin plecarea la PD, nu ţine, este fals, dacă ţinem cont că comuniştii nu l-au vrut pe Lupu preşedinte nici până la «trădare».

Să ne amintim că, după scrutinul din 5 aprilie, nu Lupu, despre care s-a tot vorbit de-a lungul anilor că va fi succesorul lui Voronin la Preşedinţie, ci Zinaida Greceanâi ajunsese aleasa PCRM. Pentru două tururi consecutive.

Aşadar, Lupu nu se mai înscria în schemele de personal ale lui Voronin. Nici la Preşedinţie, nici la Parlament. Până şi V. Ţurcan, care apăruse mult mai târziu în grupul favoriţilor lui Voronin, devenise mai apropiat, dacă ţinem cont că Voronin a modificat pentru el până şi nomenclatorul de funcţii în Parlament, instituind funcţia de prim-vicepreşedinte al Parlamentului.

De fapt, umbra primei persoane în stat. Avea Lupu dreptul să facă o altă alegere, decât cea pe care i-o refuzase Voronin şi PCRM? Bănuiesc că da. Şi atunci, ce face PCRM cu «argumentele» sale, dacă ele nu ţin, nu mai sunt valabile? Cedează? Acceptă compromisul? Deocamdată se bălăcesc în aceleaşi «două păreri diferite», care se împart între Lupu şi un alt candidat (care anume, comuniştii nu spun).

Ce va urma? AIE zice că vor urma negocieri, comuniştii susţin că nu va urma nimic. Şi că turul doi va avea aceeaşi soartă ca şi primul. Dacă ţinem cont că până la turul doi mai e o lună, multe se pot schimba. Şi pe dreapra, şi pe stânga. Ce ar putea cere comuniştii? O nouă candidatură la Preşedinţie? Dacă da, care ar fi alternativa lui Lupu?

Se presupune că singura alternativă posibilă ar putea fi D. Diacov. Se vorbeşte şi de V. Pasat, revenit recent de la Moscova. E gata Lupu să accepte cedarea? E gata AIE să facă schimbarea?

Între timp, presa rusă din anturajul Kremlinului caută să ne convingă că Moscova i-ar fi cerut lui Voronin să-l voteze pe Lupu la Preşedinţie şi că Voronin nu s-ar fi lăsat convins. Cine ştie?

Mesajul şi faptele Moscovei au fost întotdeauna diametral opuse. Parcă în «problema transnistreană» nu Smirnov e de vină pentru ceea ce se întâmplă?

Potrivit unor surse apropiate «Ravnopravie», Moscova ar saluta mai degrabă anticipatele decât alegerea preşedintelui. De ce? Pentru ca, pe durata provizoratului guvernării AIE, aceasta să poată decide ce o avantajează mai mult la cârma R. Moldova: o majoritate liberal-democrată sau una social-democrată.

Ce ar avea de făcut AIE în această situaţie? Unu: să-şi menţină integritatea. Doi: să pornească pregătirile pentru un referendum în problema modifcării Constituţiei, cu alegerea, ulterioară, a preşedintelui prin vot universal. Şi trei: să iniţieze condamnarea comunismului, cu scoaterea, în consecinţă, a PCRM în afara legii. Un an de zile e puţin, dar e şi de ajuns ca să le dovedească pe toate.

Petru AMARIEI