Principală  —  Blog  —  Editoriale   —   În 2010 vrem adevăr

În 2010 vrem adevăr

Dragă Moşule!

În 2009, am fost supuşi mai multor încercări. A fost anul în care R. Moldova s-a trezit dintr-un somn de durată. Pentru libertate şi-au dat viaţa 4 tineri, iar alţi zeci, sau poate sute, au suferit fizic şi psihic în urma protestelor sângeroase din aprilie.

Îmi doresc ca, în 2010, R. Moldova să fie ocolită de astfel de încercări. Frica, teroarea şi tortura să nu mai bântuie minţile şi sufletele noastre, iar libertatea, de orice fel, să ne cuprindă existenţa, făcându-ne să ne simţim fericiţi. În afară de faptul că mi-aş dori să văd R. Moldova campioană mondială la fotbal, pe Grigore Vieru viu şi drumuri europene, mi-aş  mai dori ca, în urma alegerilor anticipate, să avem, în sfârşit, un preşedinte cu drepturi şi responsabilităţi depline, de care să fim mândri eu şi semenii mei, şi căruia să nu-i fie ruşine că vorbeşte limba română. Tu doar, Moşule, ştii că nu există limbă moldovenească?

Sunt conştient de faptul că, deşi îmi doresc, corupţia nu poate fi iradicată, nici cu ajutorul tuturor Crăciunilor din lume, pentru că aceasta este, pentru majoritatea celor care ne conduc, un rău necesar ce îi face împliniţi (în toate sensurile). Totuşi, ar fi perfect dacă din ce în ce mai mulţi compatrioţi ar lupta împotriva acestui flagel, care face ca R. Moldova să fie una dintre cele mai sărace din lume.

Nu am cum să uit de Ziarul de Gardă. Îmi doresc ca anul care vine să-i aducă şi mai mulţi cititori. Fiecare dintre voi, cititorii şi prietenii noştri fideli, puteţi ajuta ca ZdG să crească în tiraj, calitate şi combativitate şi astfel să poată aduce în casele cât mai multor oameni dreptatea şi adevărul. E greu, ştiu, dar nu e imposibil.

Ca să nu fiu acuzat de exces de altruism, vă spun şi ce îmi doresc eu de la Moş Crăciun. Deci, în primul rând, îmi doresc sănătate, mie şi apropiaţilor mei, dar şi subiecte de presă cât mai incitante, cu impact asupra societăţii. Aş vrea să nu-mi mai fac griji când merg noaptea prin oraş sau când, pur şi simplu, stau în casă. Fiecare are dreptul la un colţ de linişte şi siguranţă. De ce nu l-aş avea şi eu?

Victor Moşneag, 
v.mosneag.zdg@gmail.com