Ieri voiam să trăiesc în Tanzania
Capitala Tanzaniei, Dodoma, e la vreo 13 mii de kilometri distanţă de Chişinău. Ca să ajungi acolo, pe cale rutieră, ai nevoie de vreo 7 zile, consumând vreo 860 litri de combustibil. Veţi zice că e departe, că e incomod de ajuns… Într-adevăr, nu ar fi simplu, dar o ştire mediatizată de Reuters pare să însemne mai mult decât o invitaţie, mai mult decât un îndemn sau o ofertă turistică.
Acum câteva zile, în Tanzania, din sectorul public, au fost disponibilizaţi peste 10.000 de „angajaţi fantomă”. Disponibilizările au intervenit în urma unui audit, desfăşurat la nivel naţional. Potrivit Reuters, costurile fraudei, suportate de guvernul Tanzaniei, se ridicau la 2 milioane USD pe lună.
Oficiali din Tanzania anunţă că investigaţiile continuă şi că numărul funcţionarilor disponibilizaţi ar putea creşte. „Îi vom identifica pe cei din spatele fraudei cu salarii şi îi vom trimite în judecată (…) lupta contra corupţiei este o prioritate de top pentru guvern”, a declarat pentru presă premierul Tanzaniei, Kassim Majaliwa.
Potrivit unui recensământ din 2012, la nivel central şi local, Tanzania are peste 550.000 de funcţionari publici, populaţia ţării fiind de 44.928.923 de persoane. Reiese că un funcţionar ar gestiona problemele a 81 de cetăţeni… Cât două grupe de la grădiniţele de copii din R. Moldova.
Ieri, când am citit această ştire, fiind apoi curioasă să aflu cât mai multe despre această ţară, aş fi vrut să trăiesc în Tanzania, ca să mă conving că lucrurile pot fi gestionate şi altfel decât în R. Moldova. Ştiţi ce au făcut autorităţile tanzaniene după ce au descoperit marea fraudă cu cei 10.000 de funcţionari care primeau solde grase, fără a munci? Guvernul a publicat lista cu 10.000 de nume ale pretinşilor funcţionari cu studii false, cetăţenii fiind încurajaţi să-i arate cu degetul în public. Pe de altă parte, Guvernul a solicitat presei locale şi naţionale să publice această „listă a ruşinii”, astfel încât oricine să o poată vedea.
Tanzania, la fel ca şi R. Moldova, nu este o ţară prea bogată. Poate că în această ţară africană cheltuielile nu sunt atât de mari ca aici, în estul Europei, deoarece pe acea palmă de pământ oamenii nu plătesc exagerat pentru gaze ruseşti sau pentru petrol şi energie electrică, nejustificat de scumpe. Acolo, însă, autorităţile nu doar au recunoscut că frauda şi corupţia sărăcesc poporul, dar au şi intervenit, deloc formal, ca să pună punct acestui fenomen, stopând cheltuieli tenebre de peste 2 milioane USD pe lună.
Şi la noi Guvernul recunoaşte că cheltuielile în sectorul bugetar sunt exagerate. În Memorandumul suplimentar semnat cu FMI Executivul de la Chişinău recunoaşte că nu are bani pentru creşterea cheltuielilor de salarizare, iar din această cauză va iniţia optimizarea acestor cheltuieli, intervenind în structura forţei de muncă. În urma acestor procese de optimizare, Guvernul promite să majoreze cu 5,3%, de la 1 septembrie, curent, salariile pedagogilor. La un salariu nemajorat de 3000 de lei, în urma majorării promise, pedagogii ar putea primi cu 150 de lei mai mult. Dacă locuieşte în Chişinău, cei 150 de lei care ar constitui majorarea nu i-ar ajunge unui profesor nici pentru un abonament lunar la călătorii cu troleibuzul, nici pentru tratarea unui singur dinte, nici pentru o vizită la coafor. În alt context, ce ar face cu 150 de lei factorii de decizie care au calculat şi au promis această suplimentare a salariilor profesorilor?
Experienţa Tanzaniei nu ar fi de neglijat, dacă guvernarea R. Moldova ar vrea cu-adevărat să intervină în optimizarea forţei de muncă. Poate că nu s-ar economisi, la fel ca în Tanzania, 2 milioane USD pe lună, oricum, însă, beneficiile ar fi sesizabile. Cine are nevoie azi de funcţionari şi funcţionare care vin la birou doar pentru a-şi etala garderoba sau pentru a-şi împărtăşi planurile de vacanţă? Este adevărat, nimeni nu are nevoie de astfel de angajaţi. Dar cum să te debarasezi de ei dacă aceştia sunt copiii unor înalţi demnitari, soţiile sau soţii unor parlamentari sau se bucură de alte pârghii de protecţie? De altfel, în ştirea despre disponibilizările din Tanzania nu se remarca dacă printre cei 10.000 de funcţionari falşi erau şi persoane protejate de înalţi demnitari.
