Principală  —  Blog  —  Editoriale   —   „Hoarda de aur” şi Gavroşii

„Hoarda de aur” şi Gavroşii

Toate revoluţiile îşi au Gavroşii lor, însă, nicăieri Gavroşii nu au fost cei care au profitat de pe urma revoluţiilor. Aşa va fi şi în cazul protestelor din PMAN… Piaţa are nevoie de un lider cult, carismatic şi ambiţios, care să dea jos toate „tiparele politice” (mă refer la aşa-zişii lideri), pe care-i avem în politica de la noi…

Parcă suntem stat. Parcă. Subiect de drept internaţional. Cu documente în regulă la Naţiunile Unite din 1992, membri ai Consiliului Europei din 1995 (chiar dacă şi până azi sub monitorizare), iar din 2014- membri-asociaţi ai Uniunii Europene, cu peste 30 de misiuni diplomatice şi consulare în străinătate şi alte 90, acreditate în/pentru R. Moldova – ca să nu mai înşiruim aici şi toate tratatele şi convenţiile internaţionale, la care Chişinăul este parte. Şi? În ce hal au ajuns relaţiile noastre cu lumea? Cum arătăm, cum suntem vorbiţi, trataţi, ce imagine avem în ochii lumii? Avem şi preşedinţie cu preşedinte mandatat, avem şi parlament înregimentat sută la sută cu parlamentari, avem şi guvern cu toţi miniştrii pe linie. Intraţi la guvernare, cu toţii, sub jurământ. Şi? Care-i rostul? Este, cumva, R. Moldova un stat guvernat? Avem şi Tricolor, avem şi Constituţie, şi Procuratură, şi Justiţie. Şi? Cine ţine cont de ele? În R. Moldova partidele politice, ajunse la guvernare, demult, dar, în special, după 2010, nu mai fac politică de stat, preocuparea lor de bază fiind politica interesului lor personal sau de clan, iar dacă şi s-a întâmplat să facă şi ceva politică de stat, atunci doar remorcaţi sau împinşi din urmă de la Bucureşti, Strasbourg, Bruxelles, Berlin, Varşovia, Ţările Baltice sau Washington. Toată maşina de stat, în exclusivitate, e axată pe hoţie şi furt. „Progresul” este fenomenal. Acum un an eram marii graţiaţi ai Parteneriatului Estic. Astăzi, aceeaşi occidentali, care ne luase în serios ca parteneri strategici, privesc cu suspiciune spre Moldova, uluiţi de nesăbuinţa şi balamucul mintal al unei guvernări, care de la microfoane şi în tribune rup cămaşa de pe ei de pro-europeni ce sunt, iar ieşiţi în afara vizorului public pradă Moldova mai ceva decât Hoarda de Aur. Presa de la Chişinău – doar de la descoperirea jafului de la cele 3 bănci (miliardul furat) a consumat deja câteva tone de hârtie şi mii de ore de emisie scriind despre corupţia de la guvernare, iar „sus”, toate pe vechi. Şi problema nu e doar a presei din Moldova. Acelaşi lucru îl fac şi instituţiile media din străinătate, atunci când scriu despre R. Moldova. Corupţia din Moldova, cu precădere cea de la guvernare, a devenit un subiect aproape constant şi pe agenda misiunilor diplomatice de la Chişinău sau instituţiilor internaţionale, prioritar a celor finanţatoare. Azi toate relaţiile parteneriale cu Chişinăul sunt condiţionate de occidentali de unul şi acelaşi lucru: corupţia. Sugestia este aceeaşi: lepădaţi-vă de corupţie, faceţi reforme, daţi voie legilor să lucreze. Punctul în care s-a ajuns este unul critic. Şi pentru guvernare, dar şi pentru cei guvernaţi. Rezervele bugetului de stat, potrivit premierului Streleţ, nu vor putea ajunge pentru plăţile sociale, decât până la sfârşitul anului. Iar în condiţiile în care finanţările din exterior rămân sub semn de întrebare, lucrurile miros a incapacitate de plată la pensii, salarii şi alte plăţi. Grupul FMI, după două săptămâni de negocieri cu Chişinăul, a plecat marţi acasă fără să facă vreo promisiune, ceea ce înseamnă că lucrurile în R. Moldova merg foarte prost şi că Fondul Monetar va putea reveni la dialog doar dacă lucrurile se vor schimba în bine. Ce înseamnă „în bine” pentru FMI? Securizarea sistemului financiar-bancar, clarificarea situaţiei în cazul miliardului furat, gestionarea corectă a banului public, reformarea justiţiei şi eliminarea corupţiei. Întrebare: pe cât de mult e predispusă AIE-3 să facă ceea ce nu a făcut în 5 ani de guvernare? Premierul V. Streleţ se arată optimist şi speră ca până la sfârşitulş toamnei să poată bate palma cu FMI, şeful parlamentului A. Candu crede, însă, că acest lucru ar putea fi posibil doar în ianuarie 2016.

Între timp, la Chişinău protestele continuă. Duminică, în PMAN, a avut loc cel de-al treilea miting de solidaritate populară, organizat de Platforma „DA”. Anumite medii au scris că prezenţa la protest a fost mai puţin numeroasă decât pe 6 şi 20 septembrie. Deşi nu împărtăşesc tot ceea ce au pus la cale liderii de la „DA”, sunt departe de gândul că trebuie să umblăm cu centimetrul şi să măsurăm densitatea participanţilor la protest pe fiecare metru pătrat. Contează altceva: mitingul a avut loc şi lumea nu este dispusă să renunţe la revendicările lor sociale. Repet, sociale, pentru că revendicările politice, legate de demisie, din care „DA” a făcut un „refren” al acţiunilor sale de protest sunt uşor spus, nepotrivite, ca să nu zic absurde, în condiţiile pieţei politice de la noi. Şi nu pentru că actuală „Alianţă de guvernare” nu ar merita demisă. Locul ei demult este în altă parte, problema e că a da jos nu e cel mai ingenios lucru. Dărâmi când eşti gata să pui ceva în loc. Ce pune „DA”, pe cine suie în loc, că asta va trebui să urmeze în rezultatul demisiei: un nou parlament, un nou guvern, un nou preşedinte. Platforma nu are decât ceea ce vedem de o lună încoace în scenă. Da, există câteva voci tinere, ambiţioase şi, posibil, necompromise, patosul şi curajul cărora pot fi luate în calcul, dar nu ei vor conta în spectacolul politic, lansat pe 6 septembrie în PMAN. Toate revoluţiile îşi au Gavroşii lor, însă, nicăieri Gavroşii nu au fost cei care au profitat de pe urma revoluţiilor. Aşa va fi şi aici.

Marea suspiciune e că „DA” a pornit aceste proteste şi joacă cu cărţile pe sub masă. Cu lideri nevăzuţi. Noi, în R. Moldova, am mai trecut prin experienţa „aşilor din mânecă” şi până la urmă am ajuns unde am ajuns. Nu cred că e cazul să mai trecem şi prin experienţa unui joc politic cu „mascaţi”. Piaţa are nevoie de un lider carismatic şi ambiţios, care să dea jos toate „tiparele politice” (mă refer la aşa-zişii lideri), pe care le avem în politica de la noi, iar până atunci, „DA” trebuie să se menţină ca forţă populară de presiune. Această guvernare trebuie pusă în genunchi prin presiune. Şansele AIE-3 de a supravieţui devin tot mai reduse. Vine iarna, bugetul se goleşte… AIE-3 nu va putea rezista „valului” de probleme şi revolte. Va fi gata „DA” să preia puterea? Cu cine, totuşi?