Principală  —  Blog  —  Editoriale   —   Heroină, icre şi apă

Heroină, icre şi apă

O zi întreagă doar cu apă, heroină şi icre. Este vorba despre şedinţa judecătorească de pronunţare a sentinţei în dosarul „Heroina”. Pentru că această ultimă şedinţă a fost şi prima desfăşurată cu uşile deschise, jurnaliştii, dar şi rudele, prietenii celor şase inculpaţi, la 9.30 dimineaţa, miercurea trecută, erau prezenţi la Judecătoria sectorului Botanica. După ce am fost avertizaţi că „va dura”, a trebuit să ne facem comod la masa acuzării, lângă procuror, pe partea dreaptă a sălii, de-a lungul peretelui.

Alte opţiuni nu prea erau, dar pe parcursul acelei lungi zile, locul s-a adeverit a fi unul strategic. Puteam observa toate acţiunile celor 6 avocaţi, care stăteau vis-a-vis, mişcările celor 3 judecători, care stăteau în faţa sălii, pe un podium, în spatele teancului de dosare brăzdate cu foiţe vesele, de diferite culori, şi, desigur, de după camerele de luat vederi, mai dificil, dar reuşeam să prindem şi reacţiile, mimica inculpaţilor şi a susţinătorilor acestora, aflaţi în faţa judecătorilor.

Cine a mai fost la astfel de evenimente cunoaşte, probabil, că ele se desfăşoară cu toată lumea în picioare. Nu este deloc uşor să stai aproape 10 ore în poziţie verticală (atâta timp a continuat citirea acuzaţiilor şi pronunţarea sentinţei, care cuprindeau peste 150 de foi A4), dar astfel s-a exclus problema scaunelor, multe, dar insuficiente pentru toată lumea prezentă. Judecătoria a asigurat şedinţa cu două sticle de apă, una – pentru procuror, de unde se puteau servi şi jurnaliştii, în caz de nevoie, şi alta – pentru judecători, care, după jumătate de zi, trecuseră la apa avocaţilor, adusă de ei. Inculpaţii rămăseseră în grija rudelor, care le-au adus apă, probabil, şi hrană, deşi nu am văzut să fi mâncat sau să fi ieşit afară decât atunci când erau însoţiţi la grupul sanitar. Apropo, de grupul sanitar. Într-o pauză, o jurnalistă a asistat la discuţia dintre doi poliţişti şi inculpatul pe care-l însoţeau pentru necesităţi biologice. Acea colegă ne povestea cu stupoare cum gardienii, fără pic de bun-simţ, îl întrebau pe învinuit despre ceasul pe care-l avea. „Dacî a sî ti închidî, pintru şi-ţi trebui ceas, poate ni-l dai nouă”, râdeau poliţiştii.

După jumătate de zi, soţiile poliţiştilor inculpaţi au început a plânge, învinuiţii – a-şi trăda emoţiile, avocaţii – a scrie sms-uri. Treptat, ne-am dat seama că despre heroină nu vom afla mai multe decât ştiam şi că se servesc mai mult icre expirate de câţiva ani decât heroina tergiversată. Sentinţa a surprins şi a nemulţumit pe majoritatea dintre cei prezenţi, dar despre aceasta – urmăriţi ZdG, pentru că vom continua să scriem.

Tatiana Eţco 
tatianaetco.zdg@gmail.com