„Hai davai” la revoluţie

Guvernul a adoptat un proiect de lege prin care candidaţii la funcţii de conducere în stat vor trebui să prezinte, pe viitor, şi un Certificat de sănătate psihică. Perfect. Dar cu cei care nu au trecut testul psihiatric, dar sunt în funcţii, ce facem?

Dodon vrea revoluţie în R. Moldova. Până acum, de aproape un an de când a fost investit în funcţia de preşedinte, le-a rânduit, „vrednicul” de el, şi le-a pus în bună ordine pe toate, de nu i-a mai rămas decât un fleac: să mai facă şi o revoluţie. Evident „socialistă”. Şi, evident, „proletară” (că mai liberi pentru revoluţii, decât proletarii, cine pot fi?). La ce-i trebuie lui Dodon revoluţie? Să dea dea jos guvernul şi tot ceea ce este asociat acestei guvernări şi să vină în loc el, cu ai lui. (?!) De ce prin revoluţie? Pentru că, – zice Dodod, a citit el undeva, pe Facebook, că, potrivit practicilor istorice, în 9 din 10 cazuri, regimurile nepopulare în lume sunt date jos de la putere prin revoluţie. În cazul R. Moldova, lucrurile sunt şi mai explicite, spune Dodon: actuala guvernare „venit la putere pe valul tentativei de lovitură de stat din 7 Aprile, 2009” şi „are toate şansele să plece pe aceeaşi cale”, dacă nu îşi va revedea relaţiile cu Rusia şi nu va da ascultare „măriei sale”. Curioasă situaţie, pentru că a da ascultare preşedintelui Dodon înseamnă să renunţi la Marile Adunări Naţionale de la începutul anilor 90 şi la Podurile de Flori, să treci pod peste Declaraţia de Independenţă (27 August 1991), să desconsideri războiul de independenţă din 1992, să accepţi, mut, vechile politici imperiale ale Rusiei vizavi de R. Moldova, să nu restricţioinezi circulaţia emisarilor şi trupelor ruse spre Transnistria, să dai voie propagandei ruse să se desfete în spaţiul pruto-nistrean, să te pupi cu Putin, să mergi cu daruri la el, să-i promiţi o „Moldovă Mare” pe contul României, să te declari frate cu Rogozin (care ne face în presa rusă ţigani) şi să te iei de piept cu Candu şi Filip ca să-i ridice interdicţia de a intra în R. Moldova, să mergi (cu invitaţie) „în vizite de lucru” la Krasnoselski la Tiraspol şi la Vlah în Comrat, să te cerţi cu americanii, să respingi orice cooperare şi parteneriate cu ei, inclusiv în programele de pace, apărare şi securitate (având în vecinătate o situaţie de război), să te opui Centrului NATO la Chişinău (deşi Putin nu îşi permite s-o facă în cazul Rusiei), să interzici militarilor moldoveni să participe la performări militare sub patronaj internaţional (când nu ai banii tăi pentru asta), să accepţi federalizarea R. Moldova, să nu mai ceri evacuarea trupelor ruse din Transnistria şi nici transformarea corpului militar de pacificatori ruşi într-o misiune internaţională civilă, să treci cu vederea peste pregătirile de război, organizate sistematic de Moscova la Nistru, să te opui controlului comun cu Ucraina a frontierei moldo-ucrainene pe segmentul transnistrean, să laşi la discreţia Rusiei soarta Transnistriei, cu tot cu lume, şcoli, ţărani şi pământuri, să pui vina pe Chişinău pentru războiul de independenţă din 1992 de la Nistru, să eroizezi haimanalele de cazaci şi alţi haidamaci şi să împarţi ordine şi medalii criminalilor de război care în 1992 au împuşcat în poporul şi în statul a cărui preşedinte (?!) ai ajuns, să ceri denunţarea Acordului de Asociere cu UE (nu şi a finanţărilor UE) şi să minţi că raiul pentru moldoveni e în Uniunea Vamală cu Rusia (din care câştigă doar marii exportatori – Rusia), să te opui bunelor relaţii şi cooperării în problema transnistreană cu Ucraina şi să consimţi anexarea Crimeii la Rusia, să pui la pripon relaţiile cu România, să stai sub Tricolor şi să lupţi împotriva Tricolorului, să dai afară din învăţământ, educaţie şi cercetare Limba Română, Istoria Românilor şi Grafia Latină (cerută de unii savanţi din Rusia până şi pentru scrisul rusesc), să sărbătoreşti pe 24 august (ce handicap politic) „eliberarea Basarabiei de sub ocupaţia germano-fascistă” (când, de fapt, Moldova dintre Prut şi Nistru nu a fost nici un minut sub administrare germană, aşa cum a fost sub ruşi), să mergi pe 19 august la Comrat şi să sărbătoreşti proclamarea RSS Găgăuze (puciul anti-Moldova din 1990, inspirat şi asistat militar de Rusia), iar pe 2 septembrie (de „ziua rmn”) s-o faci pe surdul şi mutul şi să nu iei nicio atitudine, în timp ce trupele ruseşti (de ocupaţie) mărşăluiesc la Tiraspol de parcă ar fi pe Piaţa Roşie din Moscova… Şi nu e tot. Culmea la toate e că, în mesajul rostit la Comrat pe 19 august, Dodon, în slugărnicia sa faţă de Rusia, a mers până într-acolo, încât şi-a permis o a doua mare nesăbuinţă, după ce a mers anul trecut cu flori la Tighina, la mormântul cazacilor, ucişi în războul de la Nistru. Cu text deschis, (îl avea alături pe Ambasadorul Muchametşin al Rusiei), Dodon şi-a permis ceea ce nu şi-a permis nici un alt preşedinte de până la el, nici chiar V. Voronin, care a avut aproape de el regiunea găgăuză mai mulţi ani la rând. În loc să condamne, Dodon a elogiat acţiunile separatiste ale Comratului din 1991, încurajându-i să rămână aceiaşi, pentru că, – a zis Dodon, în acest fel voi „ne ajutaţi să ne apărăm de unirea cu România”. E mesaj de urmaş al lui Ştefan? Într-o lună şi ceva vom avea anul, 365 de zile de când Ig. Dodon a intrat în mandatul său de şef al statului. Numărăm, analizăm şi ne dăm seama că în nici una dintre ele Dodon nu a fost altul, în toate 365 a fost acelaşi. Şi zi, şi noapte: ne-preşedintele R. Moldova. Şi atunci, cine are nevoie de o „revoluţie”, inspirată de un aşa „preşedinte”? Şi de un un nou guvern, numit de un aşa ”preşedinte”? Ca să mai avem un Dodon şi în Executiv? Şi încă unul la Parlament? Un nou guvern? De ce nu? Dar numai nu unul după croiul și ”valoarea” lui Dodon. Republica Moldova are nevoie de un guvern al săracilor, nu al bogaților, care au devenit miliardari ajunși la guvernare. Igor Dodon a chemat săptămâna trecută lumea la revoluţie, dar încă nu ştie când va trebui să aibă ea loc şi unde. Mai întâi a zis că vrea să adune lumea pe 24 septembrie la o Mare Adunare Naţională, după care s-a răzgândit și a zis că ar avea şi alte variante de protest, teritorial, iar Marea Adunare şi Marea Revoluţie va rămâne pentru cazul în care guvernarea va aduce relaţiile cu Rusia la condiţia de un nou război. Aţi înţeles ceva? Între timp, Guvernul a adoptat un proiect de lege prin care candidaţii la funcţii de conducere în stat vor trebui să prezinte, pe viitor, şi un Certificat de sănătate psihică. Perfect. Dar cu cei care nu au trecut testul psihiatric, dar sunt în funcţii, ce facem?