Greşelile judecătorilor, anulate

Cu 6 ani în urmă ZdG a publicat un experiment foarte simplu, haios şi dramatic de concludent. Reporterii au mers la ora de limba română din clasa a doua cu o decizie judecătorească emisă de un preşedinte de judecătorie. Elevii de 8 ani au citit atunci câteva alineate şi au discutat preţ de o lecţie greşelile care le-au sărit în ochi. Lecţia nu a fost complicată, pentru că ei, totuşi, ştiau deja că se scrie «veneau” şi nu “vineau”, “episod” şi nu “epizod”, “maşini” şi nu “maşîni”, “această problemă” şi nu “acesta problema”.

Copiii, deşi manifestau cunoştinţe de română vădit superioare judecătorului în cauză, nu râdeau, ci priveau stresaţi documentul. Unii dintre ei nu au rezistat şi şi-au exprimat îngrijorarea. Sofia Plantus, elevă în clasa a II-a, a declarat atunci pentru ZdG: “Judecătorul trebuie să scrie fără greșeli, fiindcă, dacă greșește, poate să se întâmple ceva rău. Mintea nu se dezvoltă dacă scriem cu greşeli, ci va rămâne aşa.”

Au trecut 6 ani de atunci. S-a dezvoltat oare mintea judecătorilor care scriau cu greşeli sau a rămas aşa? Judecătoarea Lilia Vasilevici, căci despre ea era vorba în dialogul cu copiii din clasa a II-a, a fost nevoită să înveţe pe parcurs nişte lecţii. Nu neapărat de gramatică. Ea a fost acuzată nu doar în presă, ci inclusiv în instanţă că a comis erori şi mai grave, erori de aplicare a legii. În fine, şi gramatica înseamnă aplicarea regulilor, dar regulile judiciare pot nenoroci şi chiar omorî, atunci când sunt aplicate eronat. Această judecătoare a fost, cu mult greu, demisă. Dar ea nu a plecat definitiv, a rămas cumva în crestomaţiile judiciare, pentru că au rămas hotărârile luate de ea, inclusiv motivarea acelor hotărâri, cu tot cu greşeli gramaticale, dar şi judiciare. Au fost scrise şi, în baza legii, făcute publice, inclusiv pe internet.

Legi bune, s-ar părea, cele care admit publicarea motivărilor deciziilor judiciare, spre binele oamenilor, care văd greşelile şi le pot discuta. Dar se pare că acest micuţ lux, de a avea posibilitatea să cunoaştem şi să putem discuta motivările hotărârilor judiciare eronate şi ilegale, ne este luat. O recentă iniţiativă legislativă oferă judecătorilor această şansă, să nu mai scrie motivarea hotărârilor judiciare decât dacă le va cere una dintre părţi.

La cât de coruptă e justiţia, la cât de scumpi sunt acum avocaţii, la cât de săracă şi analfabetă juridic e populaţia, putem conta pe faptul că omul de rând va şti să ceară motivarea hotărârii judiciare? De ce îmi vine să pun mâna în foc că chiar unii deputaţi nu ar înţelege diferenţa dintre o hotărâre şi o motivare judiciară? Pentru că mulţi dintre ei scriu cu “acesta problema”, “vineau”, “maşîni”.

Au trecut 6 ani de la exerciţiul cu copiii din clasa a II-a şi hotărârea judiciară cu 35 de greşeli pe o pagină. Picii de 8 ani de atunci sunt acum adolescenți de 14 ani. Au învăţat mai multă română, dar şi mai multe despre justiţie şi guvernare. Ce s-a schimbat pe parcursul acestor ani în justiţia din ţara lor? Indicii corupției în justiţie nu au scăzut. Lecţii de ortografie în judecătorii nu s-au ţinut. Dar problema e aproape rezolvată. Căci scrierea motivărilor hotărârilor judiciare a fost anulată. E ca şi cum ar fi anulată scrierea lucrărilor de control la matematică, care nu s-ar putea face decât la cererea părinţilor. Cred că puţini părinţi ar înţelege că e nevoie de aceste lucrări de control, puţini ar conştientiza că scrierea acestor lucrări ar ajuta copiii să îşi poată pune în aplicare abilităţile matematice, să îşi dezvolte aptitudinile, “să îşi dezvolte mintea”, cum a zis Sofia din clasa a II-a. Dar dacă sistemul a decis că nu e nevoie, probabil nu e nevoie.

Îmi amintesc acum de motivarea unei alte hotărâri judiciare, care conţine nu doar erori gramaticale sau juridice, ci şi de orientare în spaţiu. «La 08.04.2009, ora 01.30, Radu Oxana, fiind pe bd. Ştefan cel Mare colţ cu Bucureşti, participând la acţiunile de protest petrecute pe bd. Ştefan cel Mare, făcea dezordine, iar la observaţiile făcute ei de a înceta dezordinea nu reacţiona prin ce a tulburat liniştea publică». De trei ani Oxana Radu bate drumul prin instanţe, explicând că judecătorul Dorin Popovici a exagerat, că ea nu se afla acolo, pentru că la acea oră era cu totul în altă parte, şi pentru că străzile Ştefan cel Mare şi Bucureşti nu s-au intersectat încă niciodată în istoria oraşului Chişinău. Dar, hotărârile nu se discută, se execută. Iar de curând, nici nu se vor motiva?

Alina Radu, alina.radu@zdg.md

Preluarea textelor de pe pagina www.zdg.md se realizează în limita maximă de 500 de semne. În mod obligatoriu, în cazul paginilor web (portaluri, agentii, instituţii media sau bloguri) trebuie indicat şi linkul direct la articolul preluat din www.zdg.md Instituţiile de presa care preiau articole sau imagini pentru emisiuni TV sau radio, vor cita sursa, iar ediţiile tipărite vor indica sursa şi autorul informaţiei. Preluarea integrală se poate realiza doar în condiţiile unui acord prealabil cu redacţia.

Comentariile Dvs. la articolele de pe www.zdg.md sunt apreciate, dacă sunt exprimate într-un limbaj decent. Ne rezervăm dreptul să nu publicăm sau să ștergem mesajele care aduc ofense și injurii celorlalți vizitatori, care incită la ură de rasă, religie și sex.

6 comentarii

  1. maria

    Cu părere de rău,greşelile comise în hotărîrile de judecată adoptate sunt intenţionate.Aşa,pentru orice eventualitate.Dacă cineva cere să fie executată hotărîrea,altcineva o va contesta pe motiv,că trebuie corectată o greşeală,apoi o alta şi aşa mai departe,să nu-i mai dea nimeni de capăt.Mai pe scurt,î-şi bat joc de noi cum vor.Cînd şi elevii din clasele primare au început să arate cu degetul la balivernele scrise de unii judecători,ei au hotărît să nu le mai scrie deloc,pentru a-şi proteja imaginea ştirbită deja.A-ţi întîrziat D-lor Doctori în drept!Sunteţi compromişi deja!

  2. jude

    Dnă Reporter si de ce nu scrieţi articole pe situaţia gravă,eşită de sub control din serviciul privat de executare, de miile de titluri executorii în restanţă, de ineficienţa acestuisistem , de declararea stării de urgenşă în acest domeniu ,dar şi in celelalte.Degrabă vom fi condamnaţi in multe cayuri la CEDO pentru neexecutarea hotărîrilor judecătoreşti.Urgent trebuie de trecut la sistemul de stat al Executorilor judecătoreşti.Cu un menagement competent al acestui sistem vom putea redresa situaţia din această sferă .Tot aşa si în sistemul judecătoresc corupt ,trebuie eliminaţi din sistem judecătorii corupţi, trebuie confiscate averile căpătate pe cale infracţională şi condamnaţi pentru acte de corupţie acei judecători corupţi cu castele cu trei nivele ,cu maşini de lux,vile luxoase ,iahturi ş.a. Faceţi reportaje ,aduceţi opiniei publice la cunoştinţă că Guvrernarea de astăzi nu a vrut trei ani şi nu vrea nici in continuare să combată corupţia să verifice averile nejustificate a funcţionarilor ,să revină ţara la legalitate ,dar nu cum avemacum ilegalitate ,corupţie ,haos . De ce in SRL Republica Moldova nimeni nu răspunde de nimic ,nimic nu se controlează ,nici un sistem . Este cazul de strigat S O S .

  3. maria

    Ineficienţa sistemului în domeniul executării hotărîrilor judecătoreşti nu depinde dacă este privat sau de Stat.Totul depinde de executor(pentru cine de facto el lucrează-pentru debitor sau creditor).Dar mai ales depinde de comisia disciplinară care pedepseşte aceşti judecători executori,care lucreză la comandă.Cunosc executori cinstiţi,care au încercat să-şi exercite obligaţiile corect,dar, la care prin aceleaşi scheme(ca atunci cînd erau la stat) li s-au preluat abuziv dosarele şi au rămas şi ei cu buza umflată neputincioşi în faţa mafiei care îi conduce.Scriu de cunoştinţă în cauză.Voi continua…

  4. vlad

    Neresprctarea ortografiei in justitia moderna a RM risca sa se termine cu rolul virgulei– caz arhicunoscut nu numai in anturajul FEMIDEI…Asa ca e bine sa stim !

  5. amin

    aşa,ca o părere personală,aş vrea să spun că majoritarii moldoveni nu s-au preocupat şi nici nu se preocupă să îşi apropie vorbitorii minoritari de limbă rusa…mă gândesc că un prim pas ar fi ca pe întreg teritoriul rep.moldova să se legifereze înlocuirea caracterelor (grafiei) ruseşti cu caractere latine,dupa modelul slavilor de vest..ca exemplu,s-ar scrie si s-ar citi “scajite tvaia biagrafia”,ceea ce mi se pare de bun gust,chiar excelent…desigur că pot apărea şi opinii contrare,dar într-o democraţie autentică totul se tranşează prin vot…

  6. maria

    Şi iarăşi ne abatem de la temă(greşelile intenţionate ale judecătorilor)numai pentru a le intra în graţie vorbitorilor de limbă rusă.Înlocuirea caracterilor kirilice din limba rusă cu cele latine ar fi o tîmpenie şi mai mare decît cea de a-i învăţa l.română cu deasila.Cine n-a înţeles pînă acum,că ei nu doresc să recunoască l.română!Cine are nevoie din ei să se folosească de ea,o fac foarte bine.Exemplu viu este Sergiu Sîrbu,comunistul îndîrjit.Cînd îl aud vorbind despre drepturile omului mi se face greaţă,deoarece tocmai el şi adepţii săi comunişti î-şi bat joc de însăşi noţiunea de drept al omului.Sau mai bine zis,ei sunt oameni,iar ceilalţi ?-nu!Cine comite greşeli intenţionate sunt oameni,iar cei ce sunt purtaţi prin instanţele judecătoreşti pentru a le corecta cine sunt?Asta-i întrebarea!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *