Principală  —  Blog  —  Editoriale   —   Graţierea lui "Şalun", ca un…

Graţierea lui „Şalun”, ca un test de integritate morală a funcţionarilor

Acum câteva zile, două declaraţii, care se completează reciproc, au fost făcute publice la Chişinău. Ambasadorul UE în R. Moldova, Dirk Schuebel, afirma, pentru Europa Liberă, că în R. Moldova “criza politică şi acuzaţiile reciproce ale politicienilor au demonstrat cu certitudine că trebuie intensificată lupta cu corupţia”. Pe de altă parte, pentru acelaşi post de radio, Vladimir Socor presupunea că “anumite cercuri de business, interesate în a-şi menţine afacerile corupte, nu doresc integrarea europeană a R. Moldova”, pentru că integrarea europeană înseamnă neapărat separarea afacerilor de politică, înseamnă şi un control public, intern, dar şi internaţional, asupra guvernării şi asupra mediului de afaceri.

Habar nu am dacă negociatorii din cadrul formaţiunilor fostei AIE discută şi acest subiect extrem de important – corupţia în R. Moldova, este cert, însă, că lupta împotriva corupţiei rămâne un teren minat, pe care, dacă încerci să-l parcurgi, îţi rişti sănătatea sau chiar viaţa. Mă gândesc dacă nu cumva de la acest subiect ar trebui să pornească negocierile şi, ca să nu fie cu supărare nimănui, din schemele politice să fie excluse toate persoanele suspectate de corupţie, or, de ce ar trebui să “negocieze”, din partea noastră, a alegătorilor, nişte persoane certate cu cinstea, onoarea şi cu bunul simţ. Declaraţiile oficialului UE sunt un bun prilej pentru a încerca, cel puţin, acest exerciţiu.

Nu este deloc uşor, aşa cum nu e uşor, în R. Moldova, să descoperi o condamnare în vreun dosar de corupţie sau în alt dosar de rezonanţă. “Dosarul heroina”, “Dosarul Papuc”, “Dosarul Botnari”, “Dosarul Şalun”? Din toate astea, doar o singură cauză, “Şalun”, s-a ales cu o sentinţă definitivă, pronunţată la 15 iulie 2010 – şi aceasta, însă, e pe cale să fie “anulată” cu suportul unor veterani de război care, deşi nu l-au văzut niciodată luptând pe vreun front pe “Şalun”, spun că el este participant, combatant cu acte în regulă. Vorbesc despre Alexandru Covali, condamnat la 19 ani de închisoare într-un penitenciar de tip închis, pentru trafic de persoane, fals de acte, proxenetism, etc.

După ce, la 28 februarie 2013, ZdG a publicat “De 2 martie, cu Şalun”, am fost telefonaţi de Victor Holomiov, participant la războiul din Afganistan, care ne-a reproşat că nu am avea dreptate atunci când scriem că Alexandr Covali ar fi fost condamnat pentur trafic de fiinţe umane şi proxenetism. “Eu am obţinut câştig de cauză la CEDO. Voi ajunge şi cu dosarul lui Covali, care e victima lui Papuc şi a lui Voronin, iar voi, presa, veţi răspunde…”, ne-a tot vorbit, ruseşte, Holomiov.

Atunci am ridicat din nou decizia definitivă a CSJ, cea din 15 iulie 2010, în care sunt aduse numele a cel puţin 25 de victime, dintre care 16 minore, traficate şi forţate să se prostitueze de gruparea Covali. Acest business al lui “Şalun” a durat ani la rând, iar ulterior se constatase că el, de altfel, fost poliţist, se împărţea cu unii dintre şefii de atunci din MAI.
Dosarul a cunoscut un deznodământ legal doar după ce R. Moldova figurase în numeroase rapoarte internaţionale ca ţară în care traficul de persoane era extrem de răspândit, fiind iar tutelat de unii funcţionari de stat. “Şalun”, considerat cel mai de temut traficant, a fost arestat, după care, potrivit unor surse poliţieneşti, s-au făcut numeroase tentative de a-l scoate din arest, contra unor sume enorme de bani, evitând condamnarea acestuia.

Pentru că nu au reuşit atunci, apropiaţii lui Covali din libertate exercită acum presiuni asupra mai multor demnitari, încercând să-l victimizeze pe traficant. “Reprezentanţii” legali ai traficantului bat pe la uşile miniştrilor şi deputaţilor, pe la uşile funcţionarilor Preşedinţiei, făcând demersuri în favoarea eliberării lui Covali. Au fost depuse mai multe cereri în acest sens. Deşi Comisia de Graţiere a condamnaţilor a respins, repetat, astfel de solicitări, aceştia insistă şi în continuare. Aceste eforturi şi presiuni, desigur, costă, chiar dacă se zice că onoarea de general ar fi fără preţ.

Va fi sau nu graţiat Covali? În actualul context politic, şi acest subiect ar putea deveni un test de integritate morală a funcţionarilor din R. Moldova.