Grădiniţa de procurori

Eu de mult nu mai vreau să văd castele, palate şi alte averi de judecători, miniştri, parlamentari. Nu doar pentru că unele dintre acestea sunt kitschuri enorme, lipsite de orice simţ, de bun-simţ. Chiar şi cele făcute frumos, în stil modern, provoacă dezgust. Pentru că aceste „mostre” de opulenţă a demnitarilor nu au acoperire, nu acoperiş, ci acoperire morală.

Dar, începând cu săptămâna aceasta, nu mai vreau să văd categoric castele de procurori. Pentru că aceste castele sunt acoperite cu poveşti cu zmei de la grădiniţa de copii, dar în realitate, multe dintre aceste castele se pare că prezintă acoperirea unor crime.

Colegii noştri de redacţie s-au ocupat zilele acestea puţin, atâta cât au reuşit, de analiza activităţii procuraturii de la Străşeni. Ceea ce au descoperit e înfiorător. Au analizat doar câteva omoruri, doar vreo 5, întâmplate la Străşeni într-o perioadă limitată de timp, în perioada în care procurorii Neaga şi Maşnic, ajunşi în vizorul presei în ultima săptămână, încă activau la Străşeni. Concluziile sunt dramatice, dosarele pe cazuri de omor nu au mai ajuns finalizate şi transmise în instanţă. Aceste dosare au fost tergiversate, tărăgănate, mutate de pe o poliţă pe alta, dintr-un sertar pe altă masă, fără să fie finalizate cu identificarea certă a unor persoane vinovate de omor. De atunci, morţii au putrezit, iar părinţii şi copiii acestor victime au pus şi ei câte o lespede grea ca de mormânt pe sentimentul dreptăţii, chiar şi al dreptăţii post-mortem pentru persoanele omorâte.

Tragedia cea mai mare este că există prea multe voci care spun că tergiversarea şi nefinalizarea acestor anchete s-a făcut contra cost. Şi aceasta nu e doar tragedia morţilor de la Străşeni. E tragedia victimelor din toate raioanele R. Moldova.

De ce nu mai e de mirare că în acest stat poţi să omori pe cineva şi să nu fii declarat niciodată vinovat, în cazul în care plăteşti unui procuror, anchetator, judecător? Dacă nu ne miră pe noi acest fenomen, cum ar putea mira “dezvinovăţirea ucigaşilor” pe procurorii înşişi?

Căutând pe pagina web a Procuraturii Generale documente privind investigarea actelor de corupţie la Procuratură, am dat peste mai multe documente care relevă aprecierea meritelor deosebite ale procurorilor. Liste întregi cu nume compromise cărora le sunt conferite zeci de medalii, insigne, titluri onorifice – şi toate acestea chiar după tristul “euromaidan moldovenesc” din aprilie 2009.

Da, de atunci, din 2009, zeci de procurori au primit Crucea „Pentru merit”, Medalia „Pentru Serviciu impecabil”, Insigna de piept „Eminent al Procuraturii”, Medalia „Veteran al Procuraturii”, Diplomă de onoare, titlul de Consilier juridic, Căpitan de justiţie.

Priviţi palatele procurorilor, apoi listele cu morţi neelucidate, apoi listele cu alte crime grave nedescoperite, şi spuneţi-ne dacă nu vedeţi o relaţie între averi şi neglijarea obligaţiilor de muncă, sau chiar boicotarea acestor obligaţii contra cost. Mai priviţi o dată palatele şi maşinile de lux ale procurorilor, şi spuneţi ce simţiţi când aflaţi că aceşti procurori, având liste întregi de morţi neelucidate, au primit Crucea „Pentru merit”, Medalia „Pentru Serviciu impecabil”, Insigna „Eminent al Procuraturii”, Diplomă de onoare. Care merit, care impecabil, care eminent, care onoare?

Zilele trecute, colegul nostru a discutat cu angajaţii grădiniţei din Scoreni, Străşeni, încercând să afle cum se câştigă acolo “de palate”. Desigur că i s-a spus că e o poveste. De aia cu Făt-Frumos care a decapitat balaurul. Dar atunci când avem morţi în condiţii neelucidate, care sunt copiii sau părinţii noştri, nu ne mai arde de poveşti. Pentru că acum mai rămâne o poveste imposibilă condamnarea procurorilor care au ascuns omoruri şi confiscarea averilor acestora.