Goana după doi preşedinţi

Dodon merge la Moscova, Năstase la Washington şi Bucureşti, Leancă în Europa, doi dintre exponenţii PD, Plahotniuc şi Candu, au ajuns şi ei în America şi, evident, nu puteau să nu pună cuvânt pentru M. Lupu… Ceea ce rezultă din toată această situaţie e că prezidenţialele 2016 vor fi pentru R. Moldova o premieră de luptă electorală geostrategică

Luni, la Chişinău, într-o nouă vizită de două zile, a ajuns trimisul special al lui Putin pentru Transnistria, vicepremierul D. Rogozin, tot el ministru al industriei de război a Rusiei şi preşedinte al Comisiei interguvernamentale moldo-ruse pentru cooperare economică. Potrivit agendei oficiale, Rogozin urma să dea „dezlegare” relaţiilor comerciale dintre Rusia şi R. Moldova, blocate de Moscova după asocierea, în 2014, a R. Moldova la UE. Din păcate, nu s-a întâmplat nici de data asta, aşa cum nu s-a întâmplat nici acum trei luni (5-6 iulie), când Rogozin vizitase R. Moldova cu aceeaşi agendă de lucru. Şi acum, ca şi atunci, lucrurile s-au limitat la ideea de elaborare a unei „foi de parcurs” privind reluarea exporturilor pe piaţa rusă. Rogozin a anunţat un al treilea termen de elaborare a „foii”: sfârşit de noiembrie, când „va fi convocată o nouă reuniune a Comisiei”… „Noi suntem siguri că pentru R. Moldova piaţa noastră şi cea a Uniunii Eurasiatice este foarte importantă”, a enunţat Rogozin. Atenţie la aluzia emisarului: „noi suntem siguri” că R. Moldova are nevoie de noi… Da, dar mai puţin, cu mult mai puţin decât acum doi ani. La ziua de azi, circa 70% din volumul exporturilor moldoveneşti revin pieţei europene. Încă 2-3 ani, şi R. Moldova se va descurca fără piaţa rusă şi fără „foile de parcurs” ale lui Rogozin/Putin. Mărfurile moldoveneşti, cu precădere produsele sectorului agro-alimentar, sunt bine cotate pe piaţa UE, rămâne, în fond, să mai facem un fleac, ca să nu mai stăm cu mâna întinsă la Rusia: să punem etichete atractive şi să ne ambalăm marfa conform standardelor. Dar ăsta-i un alt subiect. Să revenim la vizita lui Rogozin. Dacă-i să mergem pe agenda oficială, vizita, practic, nu a rezolvat nimic. Aşa cum nu a rezolvat nici cea din iulie. Şi atunci, doar pentru atâta lucru să fi venit Rogozin la Chişinău? Ca să amâne o reuniune interguvernamentală de pe o lună pe alta? Chiar să nu aibă ce face un vicepremier pentru economie şi industria militară, în condiţiile dezastrului socio-economic şi stării mai mult de război, decât de pace, prin care trece Rusia? Ce ascunde, de fapt, dincolo de cooperarea economico-comercială (fictivă, în fond) această venire a lui Rogozin în R. Moldova? În vizita din 5-6 iulie, cel puţin, cunoaştem că emisarul lui Putin fusese trimis pentru un „barter” la Chişinău. Moscova promitea să-şi redeschidă piaţa pentru mărfurile moldoveneşti, dar cerea, în schimb, ca Chişinăul să consimtă recunoaşterea, pe plan european, a diplomelor de studii din Transnistria şi a plăcuţelor de înmatriculare pentru transportul înregistrat în aşa-zisa r.m.n. Deşi societatea civilă a cerut guvernului să nu accepte revendicările, care presupun, fie şi indirect, o recunoaştere a independenţei Transnistriei, Chişinăul a semnat aşa-zisul Acord de la Berlin care, în afară de cele două, mai cuprinde alte 5 revendicări favorabile Transnistriei. Cu ce s-a ales Chişinăul din toată această „afacere”? Cu nimic. De fapt, cu noi probleme. Aşa cum s-a întâmplat de fiecare dată în cei 25 de ani de la separarea Transnistriei, când Chişinăul a mers pe mâna Moscovei.

Faptul că Rogozin a venit şi de data asta la Chişinău cu alte planuri decât cele legate de reluarea relaţiilor comericale cu R. Moldova a devenit clar din momentul în care emisarul lui Putin a anuntat amânarea „foii de parcutrs” pentru sfârşit de an. Şi chiar dacă Rogozin nu ar fi spus asta, oricum era clar că vizita sa în R. Moldova, în plină campanie electorală, în care Moscova îşi are candidatul ei la Preşedinţie, îşi are motivaţiile sale direct electorale. Kremlinul îşi doreşte să poată prinde în acest sezon electoral din R. Moldova nu unul, ci doi preşedinţi: unul (improvizat) la Tiraspol (Şevciuk sau altcineva) şi altul, real, la Chisinau, Igor Dodon. Rogozin pentru asta a venit la Chişinău şi a mers şi la Tiraspol. Faptul că, în stânga Nistrului, Rusia va avea preşedintele pe care şi-l doreşte nu se pune în discuţie. Alegerea aici e ca şi făcută. Altceva e pe dreapta Nistrului. Lururile sunt mai greu de testat, jocurile sunt mai ascunse. Încă niciodată, în 25 de ani de independenţă, candidaţii nu au mers (cel puţin deschis) după sprijin în străinătate, cu excepţia lui Igor Dodon şi Zinaida Greceanâi în Rusia, la parlamentarele din 2014. Încurajat de rezultatele din 2014 (întâietate la numărul de mandate în parlament), face aceeaşi mişcare şi la prezidenţialele din acest an. Dar nu e singurul. Andrei Năstase merge la Washington şi Bucureşti, Iurie Leancă merge în Europa, doi dintre exponenţii PD – Vlad Plahotniuc şi Andrian Candu, ajung şi ei în America şi, evident, nu puteau să nu pună cuvânt pentru M. Lupu. Toate acestea se întâmplă pe lângă o serie de alte întâlniri cu diplomaţi ai ambasadelor străine. Ceea ce rezultă din toată această situație e că prezidenţialele 2016 vor fi pentru R. Moldova o premieră de luptă electorală geostrategică. Moscova, evident, se arată deranjată de acest fapt. Chiar dacă Dodon este dat primul în sondaje, Rusia înţelege că în politică lucrurile se pot schimba în orice moment. Credeţi că de ce Rogozin şi-a amânat vizita la Chişinău de pe 5-6 pe 10-11 octombrie? Andrian Candu abia revenise din vizita sa de o săptămână la Washington, iar Moscova avea nevoie să se documenteze asupra contextului în care au discutat americanii cu Candu despre alegeri, limitele de manveră electorală care i s-au lăsat PD-ului sau ce limite de manevră îşi mai poate croi Rusia pentru candidatul său. În tot cazul, Rogozin trebuia să ajungă informat la Chişinău. Nu putem şti cu cine s-a întâlnit Rogozin la Chişinău la tema alegerilor, dar cu siguranţă a negociat pentru Dodon. „Igor Dodon este singurul lider politic în care Rusia are încredere”. Acest slogan electoral al socialiştilor nu putea apărea pe loc gol. Rusia e pornită să se bată pentru Dodon. Şi vizita lui Rogozin ar putea fi începutul acestei lupte. Luni, Ig. Dodon a plecat din nou la Moscova. Cică, pentru întâlniri cu diaspora. Poate. Dar poate că diaspora e o acoperire, la fel ca şi relaţiile comerciale moldo-ruse pentru Rogozin?