Principală  —  Blog  —  Editoriale   —   Ghiozdane de la Igor Dodon

Ghiozdane de la Igor Dodon

Ieri, am primit o scrisoare din satul Mândâc, raionul Drochia. O cititoare, cu statutul nobil de bunică, deplânge starea nepotului său care, iată, nu a avut „norocul” să aibă părinţi sau bunei… socialişti. Femeia povesteşte cum, în ajun de 1 septembrie, şeful statului şi doamna sa (prima sa doamnă) i-au încredinţat unui lider socialist din sat să împartă daruri de început de an şcolar copiilor din localitate. Ghiozdane, rechizite şcolare, poate şi nişte cărţi, dar nu sunt sigură. Liderul local, un om care nu se bucură deloc de autoritatea şi respectul sătenilor, le-a împărţit aceste daruri adepţilor PSRM, care au copii de vârstă şcolară. Cititoarea spune că, în curtea şcolii, acolo unde, dintr-un sac, socialistul local împărţea darurile, l-a întrebat de ce nu dă ghiozdane şi altor copii, dacă acestea într-adevăr vin „Din suflet”. Atunci, omul de încredere al lui Dodon a spus că ceilalţi copii sunt cu alte partide şi, deci, nu merită ghiozdane de la socialişti, să le dea democraţii, liberalii, comuniştii, ai căror adepţi ar fi. Aflăm din această scrisoare şi despre neliniştea acestei femei care consideră că, prin astfel de metode, partidele politice îi discriminează pe cei cărora, de rând cu alţi copii, nu le oferă daruri. „Nu-i vorba, ei au cu ce merge la şcoală. Părinţii, de unde au, de unde n-au, le-au pregătit şi hăinuţe, şi cărţi, şi ghiozdane. Dar sufleţelele lor, micuţe, inocente, ce simţeau ele atunci când unora li se oferă daruri, iar lor – nimic?” – se întreabă cititoarea, rugându-ne să facem în fel şi chip ca scrisoarea sa numaidecât să ajungă la şeful statului.

Îi promitem că vom încerca să o retrimitem la Preşedinţie, pentru că o găsim extrem de importantă. Vă spun şi de ce considerăm astfel. ZdG a mai scris anterior despre felul în care pretinşi politicieni de la noi se aventurează în filantropie, generând diverse „acte de caritate”. Împart tot ce vrei: macaroane, varză, cartofi, fasole, scutece, săpun, detergent, creioane, caiete, clei, ghiozdane, cizme de cauciuc sau şosete de capron. Într-un cuvânt – împart tot ce găsesc mai ieftin sau chiar ce pot lua pe gratis de pe undeva. Important pentru ei e altceva. Orice donaţie, în R. Moldova, oricât de neînsemnată ar fi, să se ofere exclusiv pe criterii politice. Eşti comunist – ai cadouri de la Voronin. Eşti socialist – primeşti ghiozdan şi ulei de la Dodon. Eşti de la alde Şor – poftim cârnăciori şi mazăre la pachet. Da, şi democraţii împart. Scutece, creme pentru bebeluşi, ulei pentru masaj, etc. Cum spuneam, toate – pe criterii politice. Aşa, zi de zi, constatăm că alegătorii, corupţi metodic şi „filantropic” de politicieni, decid cine anume să ajungă la putere, cine să deţină funcţii înalte în stat, cine să gestioneze educaţia, sănătatea, anticorupţia, securitatea. Adică, orice.

Acum mă gândesc, dacă politicienii, în mare parte, înţeleg să facă politică în acest mod, iar cetăţenii, în aceeaşi proporţie, acceptă să fie cumpăraţi de politicieni cu daruri obscure, după care le acordă voturile, adică fac alegerea în favoarea lor, cum să trăiască, să muncească, să viseze, să-şi crească copiii, acea parte a societăţii care nu acceptă o astfel de politică şi astfel de politicieni? În acest moment, mă gândesc oare cum ar fi o Moldovă fără politică, o Moldovă fără politicieni. Cel puţin pentru un timp. Până ar veni o generaţie de altfel de oameni, dacă ar mai avea cine îi creşte.