Genul epistolar în deserviciul presei libere
În fiecare zi, munca jurnaliștilor înseamnă eforturi nemăsurate, depuse în căutarea unor informații care ar trebui cunoscute neapărat de consumatorii de presă. Aceste eforturi înseamnă timp, resurse logistice, incertitudine și așteptare. Pentru cele câteva articole publicate în ziarul de astăzi, bunăoară, au fost expediate zeci de scrisori (solicitări de informații) în adresa instituțiilor statului. La unele au venit niște răspunsuri. Altele mai rămân pe linia de așteptare. Jurnaliștii cu experiență tratează într-un fel aceste probleme, aceste relații cu instituțiile statului, impuse presei. Jurnaliștii începători, însă, se pierd cu firea, ajungând să creadă că nu e loc de ei în această profesie.
Cu ceva timp în urmă, ZdG planificase să realizeze un articol despre problemele de sănătate ale tinerilor recruți. Și medicii, și militarii, și părinții confirmă că aceste probleme sunt multe și grave, în condițiile în care, în ultimul deceniu, mai mulți dintre potențialii recruți au crescut fără grija părinților, plecați pe la munci peste hotare, dar și departe de servicii de asistență medicală adecvată, în condițiile în care medicina de la noi rămâne ea însăși bolnavă grav.
Pentru a realiza un articol cât mai complex, reporterul a vorbit cu mai multe surse, fiind determinat, până la urmă, să adreseze o solicitare de informații în adresa Ministerului Apărării, în gestiunea căruia se află Armata Națională. Scrisoarea conținea mai multe întrebări, la care redacția aștepta răspunsuri exacte. Au trecut zile, săptămâni, până ne-am ales cu un „răspuns” la întrebările adresate celor de la Apărare. Nu voi cita aici răspunsurile superficiale, sofisticate, transmise la întrebări precum „Câți tineri sunt recrutați anual?” sau „Care sunt principalele motive din care tinerii nu sunt acceptați în Forțele Armate?”… Vă spun doar că în acele răspunsuri lipsesc cu desăvârșire informațiile solicitate.
Cel mai sugestiv, totuși, pare răspunsul oferit la întrebarea „Care sunt principalele boli sau afecțiuni medicale din cauza cărora tinerii nu sunt acceptați în Armata Națională?”
Reproducem aici răspunsul integral, ca să ne spuneți, eventual, cum poate fi realizat un articol bine documentat, făcând trimitere la informația oferită de un ditamai minister de resort? „Referitor la afecțiunile care servesc drept temei pentru acordarea amânării din motive de sănătate, vă comunicăm că aptitudinea pentru serviciul militar este stabilită în conformitate cu prevederile Regulamentului cu privire la expertiza medico-militară în Forţele Armate ale Republicii Moldova, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.897/2003”, acesta e răspunsul, dar care, totuși, sunt maladiile?
O altă mostră de bâiguială este răspunsul primit pe 20 martie de la Agenția Națională pentru Siguranța Alimentelor (ANSA). ZdG solicitase informații despre petițiile consumatorilor privind produsele alterate, comercializate în R. Moldova. De altfel, solicitarea era făcută în urma unui caz concret. Cu generozitate, ANSA ne-a oferit un răspuns amplu. Vă prezentăm aici doar un fragment din răspuns, păstrând stilul și ortografia petiției: „Actualmente, ANSA receptionează petițiile, ce ține de produse alimentare pe întreg lanțul alimentar și are posibilitatea de a recepționa, inclusiv și petițiile parvenite direct de la consumatori, prin poșta electronică și prin aplicația Viber”. În continuare urmează un șir de condiții, pe care petiționarii ar trebui să le respecte, dacă vor ca ANSA să țină cont de solicitarea lor. Într-un cuvânt, petițiile ar trebui să conțină un set de date cu caracter personal, altfel, acestea se consideră anonime și nimeni nu mai ține cont de ele.
Și noii parlamentari fug, la propriu, de întrebările jurnaliștilor. De două săptămâni, o colegă încearcă să afle cum, totuși, vor fi realizate promisiunile electorale făcute pentru domeniul Educației. Și Monica Babuc, și Marina Tauber, și Ion Ceban nu vor să spună un cuvânt despre asta, de parcă Educația nu ar mai fi prioritatea acestui stat, gestionat de partidele lor.
Cui ar fi să adresăm o scrisoare, prin care să cerem anularea genului epistolar, preferat de instituțiile statului în comunicarea lor cu presa?
