Principală  —  Blog  —  Editoriale   —   Generaţii sacrificate

Generaţii sacrificate

Când credeţi că moldoveanul va simţi pe pielea sa că trăieşte mai bine? Asta e una dintre întrebările adresate, în cadrul unei emisiuni televizate de luni, 8 februarie, celor patru lideri ai partidelor care formează Alianţa pentru Integrare Europeană.

Memorabil este răspunsul preşedintelui interimar Mihai Ghimpu, care a declarat că, dacă moldoveanul nu va avea răbdare, pe care nu a avut-o în ‘94, când s-au început reformele, atunci niciodată nu va trăi mai bine. Tălmăcirea acestor vorbe nu înseamnă altceva decât faptul că, în anii respectivi, cetăţenii trebuiau să lucreze în continuare pentru câţiva saci de zahăr primiţi lunar  drept remunerare şi să nu ia drumul pribegiei. Altfel spus, cel puţin o generaţie trebuia să se sacrifice pentru binele viitoarei generaţii şi al ţării în general. Dar omul, de natura sa, este egoist, în sens că încearcă să-şi asigure o viaţă îndestulată fără să-i pese prea tare de soarta unei ţări care nu are ce să-i ofere.

Cu toate acestea, oare despre sutele de mii de gastarbaiteri, muncind cu anii pentru a trimite nişte bani acasă, nu putem spune că s-au sacrificat pentru binele acestei ţări? Dar despre ţăranii care, în pofida tuturor vitregiilor, s-au încăpăţânat să-şi lucreze pământurile, deşi de multe ori «nu a costat pielea cât dubala», şi datorită cărora ne mai permitem să zicem că avem agricultură, nu putem spune că s-au sacrificat? Dar despre sacrificiile copiilor, uscaţi de dorul părinţilor, nu avem nimic de spus?

Şi dacă situaţia din prezent are ceva în comun cu anii ‘90, atunci îmi pare că a sosit momentul sacrificiului şi pentru unii politicieni.

Nicolae CUŞCHEVICI, 
n.cuschevici.zdg@gmail.com