Focuri de arti…lerie

Sâmbătă, prima zi din luna august. În câteva zeci de minute boxa din turnul Primăriei Chişinău urma să anunţe miezul nopţii. La marginea sect. Botanica, însă, sunetul nu se aude. Doar câinii vagabonzi mai latră haotic de sub maşini, unde dorm. Deodată, liniştea de mormânt e spartă de o bubuitură. Apoi – alta şi alta, într-un tir neîntrerupt.

Atmosfera postelectorală pare prea liniştită, în comparaţie cu cea de după alegerile din 5 aprilie, de parcă ar prognoza ceva. E o situaţie de aşteptare încordată şi incertă, amplificată de avioanele Ministerului Situaţiilor Excepţionale al Rusiei care au aterizat pe fostul aeroport militar de la Mărculeşti, în timp ce autorităţile lasă capul în pământ, ca struţul (de ruşine sau de teamă?), şi se fac a nu şti nimic. Au descărcat «jucării» pentru poliţişti avioanele respective sau au încărcat ceva, deocamdată, e o enigmă. Cert e că Rusia, cu toate rezervele sale naturale, nu a ars în zadar câteva tone de kerosen.

În astfel de conjunctură, bubuiturile din miez de noapte, la o margine de Chişinău, «puteau» a aplicaţii militare. Am scos capul pe fereastră. La câteva zeci de metri de Serviciul Vamal, dar şi de un bloc locativ, în aer se înălţau focuri de artificii. Pe cât de frumoase, pe atât de zgomotoase. Am rămas, însă, mirat că la acea oră târzie a fost (ne)permis acest lucru. Involuntar, mi-am adus aminte de un concert electoral al PPCD, din 2005, înainte ca Roşca să se facă frate de cruce cu Voronin. Din cauza unor pene de curent, manifestaţia a ieşit din orar. Aşa s-a întâmplat că cei pentru care veniseră majoritatea celor prezenţi, băieţii de la Vama Veche, urmau să urce în scenă pe la ora 22.50. Dar nu a fost să fie. Ca din pământ, au apărut câţiva poliţişti, atenţionându-i pe organizatori că, după ora 23.00, este interzisă perturbarea liniştii publice.

Şi acum mă întreb: De ce poliţiştii nu sunt întotdeauna în paza ordinii publice? E ironia sorţii sau indiferenţa legală? Cert e că, după acel tir de focuri de «artilerie», sistemele de alarmă ale maşinilor din zonă au început «a ţipa», iar numeroşii câini vagabonzi – a lătra. Un talmeş-balmeş care a ţinut până în zori.

Nicolae CUŞCHEVICI