Filip a întors foaia pe dos
Când eram mică şi făceam vreo boroboaţă, părinţii îmi anunţau pedeapsa cu voci grave: ”Am să întorc eu acuşi foaia pe cealaltă parte”. Nu aveam habar unde se afla acea foaie, ce însemna, ce avea pe o parte şi ce era scris pe verso, dar era cert că, de cum auzeam că se va întoarce foaia pe cealaltă parte, înţelegeam că mai mult nu am voie să greşesc şi că ar fi bine să mă strădui să fac totul corect-corect.
De câteva luni, aud deseori că premierul Pavel Filip face referinţă la Foaia de Parcurs privind agenda reformelor prioritare, stabilite împreună cu UE. Foaia aceasta de parcurs a R. Moldova spre democraţie are 13 capitole şi vizează reforme exacte, pe puncte în domeniul combaterii corupţiei, reformei administrative, a procuraturii şi justiţiei, în domeniul transparenţei finanţării partidelor, supravegherii pieţei financiare, dezvoltării mediului de afaceri, şi libertăţii mass-media şi participării societăţii civile.
Percepţia mea e că autorităţile actuale ”au întors foaia” de mult, şi fac aceste reforme exact invers. Să o luăm de la noi. Adică de la mass-media.
Pe vremea lui Voronin, erau doar câteva televiziuni, şi acelea controlate de comunişti. După 2009 au apărut câteva posturi televizate noi şi cu toţii am trăit senzaţia unui pluralism televizat, credeam cu toţii că ”Moldova, acum ai televiziune”. Peste doar câţiva ani, am aflat cu toţii că spaţiul audiovizual a trecut de fapt de sub controlul unui politician sub controlul altuia, la fel ca şi Guvernul, Parlamentul, organele de forţă. Suntem din nou în situaţia 2007, doar că mai avansaţi la capitolul control politic asupra presei şi instituţiilor publice.
În acest context, noi, cei de la ZdG, un ziar care a apărut în plin avânt al totalitarismului lui Voronin, care a trecut prin purgatoriul prigonirii presei libere de atunci, am ajuns să trăim, pur şi simplu, un deja vu. Din nou ameninţări cu procese în care ni se cer sute de mii de lei, pentru că publicăm investigaţii despre averile demnitarilor, din nou piedici privind accesul la informaţii, din nou atitudine diferenţiată a autorităţilor faţă de presa ”prietenă” a partidului de guvernământ şi cea ”neprietenă”. Voronin ne califica de fapt drept ”presa negativă”, iar pe cei controlaţi de el – drept ”presa pozitivă”.
Adevărul e că după 2009 presa independentă şi-a luat un mic avânt şi mai multe autorităţi publice acceptaseră să deschidă informaţiile, să reacţioneze la investigaţiile jurnalistice, să se autosesizeze şi chiar să afirme în diferite contexte că presa de investigaţie face mai mult decât organele de drept nereformate. În fond, CNI, CNA, Procuratura porniseră zeci de investigaţii în baza anchetelor reportericeşti făcute de câteva instituţii create înainte de guvernarea PD-istă. Instituirea unei noi dictaturi i-a pus în dificultate pe guvernanţi. Presa de investigaţii dă bătăi de cap, aduce argumente, insistă, revine cu perseverenţă, declanşează nemulţumiri publice.
Cum distrugi bruma de presă liberă rămasă? Nu e foarte simplu, dar încercarea vină n-are. Iată calea aleasă de către puterea actuală: a) Creezi cu bani obscuri o mulţime de instituţii media care fac copy-paste de la una la alta, care merg cu un singur microfon la filmări şi fac interviuri laudative despre autorităţi şi pe urmă le lansează concomitent la 5 staţii TV subordonate politic şi la 50 de pagini web create sub aceeaşi aripă. B) Creezi şi finanţezi o armată mare de postaci care laudă stăpânul politic şi atacă agresiv şi descurajant pe oricine analizează critic acţiunile guvernării. C) Discreditezi pe această cale jurnalismul deontoligic şi independent, creezi stări de greaţă şi lehamite de jurnalism în general. E) Dispui apoi ajustarea legii, ca instituţiile de stat să nu reacţioneze la puţinele instituţii de presă care fac investigaţii jurnalistice independente, sub pretextul că toată presa este discreditată.
Doară că foaia de parcurs spune altfel, şi Guvernul, în curând, va discuta din nou cu autorităţile UE, solicitând suport financiar. Atunci, sperăm, va întoarce foaia de parcurs cu susul în sus, şi va arăta cu degetul inclusiv la Capitolul 4. ”Libertatea mass-media”.
