Principală  —  Blog  —  Editoriale   —   EU-l din politică, ca şi…

EU-l din politică, ca şi e-urile alimentare

Pe parcursul sărbătorilor naţionale, mi-a fost dat să aud numeroase declaraţii ale politicienilor de la noi care începeau, fără ezitare, cu pronumele personal EU. Cei care au avut acces la ecran nu au pierdut ocazia să ne spună “Eu am făcut”, “Eu am discutat”, “Eu am rezolvat”, “Eu am trimis”, “Eu am venit”, “Eu am plecat”, “Eu am demonstrat”, “Eu am intrat”, “Eu am luptat”, “Eu am învins”, “Eu am cucerit”…

Niciunul, dintre cei intervievaţi, nu a utilizat acest pronume în alt context, cum ar fi “Eu am ratat”, “Eu am ezitat”, “Eu am trădat”, “Eu m-am distrat”, “Eu am tergiversat”, “Eu am trişat”, “Eu am trândăvit”, “Eu am furat”, “Eu am minţit”, “Eu am simulat”…

Aşa cum, de obicei, pentru politicieni, zilele de sărbătoare sunt un prilej de a se “proiecta” pe sticla de la televizor, cetăţeanul, tot el şi alegător, a avut de ascultat numeroase “Euri”, care, de la o parte, păreau la fel de nocive ca şi cele alimentare.

E locul să amintim aici că aditivii alimentari sunt substanţe chimice introduse în diverse produse alimentare pentru a le îmbunătăţi aspectul, gustul sau a le prelungi termenul de valabilitate. La fel şi politicienii, în mesajele lor, includ pronumele personal “EU”, pentru a deveni mai credibili, mai influenţi, mai dragi, mai acceptaţi, mai vandabili, mai preţioşi.

E-urile alimentare sunt împărţite în 24 de categorii (la noi sunt mult mai multe partide). Astfel, sunt e-uri pentru îndulcit, pentru schimbarea culorii, pentru conferirea unui gust mai acidic, pentru diminuarea acidităţii, pentru păstrarea prospeţimii, pentru îmbunătăţirea mirosului… Sunt, însă, mai multe e-uri deosebit de periculoase, cum ar fi cele cancerigene, alergice sau cele care pot provoca mutaţii genetice…

Exact ca şi în politică. Partidele vin în viaţa noastră mimând că ne pot face viaţa mai dulce, mai proaspătă, mai frumos mirositoare… Niciun EU din politică nu spune, însă, că aditivii oferiţi pot fi şi alergici, şi cancerigeni…

La sfârşit de august 2012, am auzit zeci de EUri, rostite de bărbaţi în toată legea, cărora nu le era ruşine să spună că ei sunt totul, iar ceilalţi – aproape nimic. În cei peste 20 de ani de independenţă şi de statalitate, bărbaţii noştri de stat au deprins lauda de sine, uitând de cei care, de fapt, sunt adevăraţii cuceritori ai libertăţii.

Aneta Grosu, aneta@zdg.md