Eradicarea sărăciei şi corupţia din trenuri

“Sărăcia este uşor de denunţat, dar greu de combătut”. Cu aceste cuvinte şi-a început Ban Ki-moon, Secretarul General al Naţiunilor Unite, mesajul său cu ocazia Zilei internaţionale pentru eradicarea sărăciei, care a avut loc ieri.

La aceste cuvinte s-a rezumat şi lectura mea. Imediat mi-am amintit de două dintre recentele mele experienţe jurnalistice, care pot descrie oarecum într-un mod pitoresc soluţiile pe care le găsesc unii moldoveni pentru a eradica sărăcia în care trăiesc. Adevărul e că şi sărăcia poate fi percepută diferit, de la individ la individ. Bătrânica Parascovia, din Băhrineşti, Floreşti, simte sărăcia prin faptul că pensia-i mică, iar preţurile la toate celea mult prea mari pentru veniturile sale. Funcţionarul X (prefer să nu-i dezvălui numele, pentru că încă suntem în proces de investigaţii), din cadrul Căilor Ferate, ar putea înţelege sărăcia drept imposibilitatea de a se duce în vacanţă în Maldive sau faptul că are un automobil comun cu soţia sa. Interesant e şi cum luptă fiecare cu sărăcia sa.

Mătuşa Parascovia, chiar dacă are peste 70 de ani, ţine o vacă. În fiecare zi târâie animalul pe toloacă pentru că nu-şi permite să dea lunar vreo 600 de lei pentru dusul lui la cireadă. Bătrâna uneori hrăneşte văcuţa mai bine decât mănâncă ea, pentru că, dacă îi dă porţie bună, este răsplătită cu mai multe kilograme de lapte, iar pentru fiecare kilogram în plus, câştigă câţiva lei în plus. Laptele, în mare parte, îl vinde.

Funcţionăraşul de la Căile Ferate, despre care şi despre ai cărui colegi şi subalterni am scris de mai multe ori în decursul ultimilor ani, luptă mai acerb şi mai constant cu “sărăcia” sa. Obligaţiile de serviciu, în cazul său, ar fi detalii puţin semnificative în comparaţie cu cele de care-l acuză subalternii. Cică omul ar coordona o piramidă de cumulat bani. Toţi subalternii ar fi obligaţi, la o anumită perioadă, să adune bani şi să-i transmită altui subaltern care coordonează. Evident, toate taxe neoficiale şi ilegale. Mai mulţi şefi de trenuri şi însoţitori de vagoane susţin că, deşi după 2010 încoace au fost făcute anumite schimbări, noi şefi, restructurări, situaţia nu s-a îmbunătăţit şi nici corupţia nu a dispărut. Unii dintre angajaţi, sărăciţi de lupta de eradicare a sărăciei propriului şef, au decis că le-a ajuns cuţitul la un alt os şi ar dori să vorbească.

Despre sărăcia mătuşii Parascovia, dar şi despre primara din localitatea sa, care găseşte soluţii inedite pentru a reduce din sărăcia sătenilor, citiţi în numărul următor al ZdG. De asemenea, urmăriţi ZdG să aflaţi şi despre noutăţile corupţiei de la Calea Ferată.

Tatiana Eţco, tatianaetco.zdg@gmail.com

Preluarea textelor de pe pagina www.zdg.md se realizează în limita maximă de 500 de semne. În mod obligatoriu, în cazul paginilor web (portaluri, agentii, instituţii media sau bloguri) trebuie indicat şi linkul direct la articolul preluat din www.zdg.md Instituţiile de presa care preiau articole sau imagini pentru emisiuni TV sau radio, vor cita sursa, iar ediţiile tipărite vor indica sursa şi autorul informaţiei. Preluarea integrală se poate realiza doar în condiţiile unui acord prealabil cu redacţia.

Comentariile Dvs. la articolele de pe www.zdg.md sunt apreciate, dacă sunt exprimate într-un limbaj decent. Ne rezervăm dreptul să nu publicăm sau să ștergem mesajele care aduc ofense și injurii celorlalți vizitatori, care incită la ură de rasă, religie și sex.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *