Electorala 2011: război sau armistiţiu?

Partidele AIE nici nu au încheiat războiul pentru alegerea preşedintelui, că au intrat în altul. Deşi electorală 2011 este încă în faza de probă, unii «aliaţi» s-au grăbit să anunţe stare de «război sfânt» în lupta pentru Primăria Chişinău, aşa încât nu e clar: partenerii Alianţei de guvernare vor lupta cu comuniştii pentru Chişinău sau vor lupta între ei?

Localele 2010 vor fi o campanie ambiţioasă. Şi, la sigur, foarte dură. Comuniştii vor merge în aceste alegeri aşa cum merg batalioanele disciplinare pe front – fără drept de retragere. PCRM în opoziţie nu e ceea ce şi-au dorit comuniştii, iar Voronin cu atât mai mult nu vrea să accepte ca, după o «faraon»-adă de 8 ani, să-şi încheie cariera politică pe rol de ostatic. Dorinţa de revanşă este mare. Comuniştii nu ascund faptul că au anunţat mobilizare generală în partid pentru scrutinul din 5 iunie. «Ne dorim şi facem tot posibilul să fim cât mai vizibili, mai organizaţi şi mai eficienţi. Vrem să câştigăm alegerile locale în toată republica» –  este o declaraţie mai recentă pentru ZdG a deputatului Eduard Muşuc, omul din anturajul «eminenţei cenuşii» a PCRM, Mark Tkaciuk. Frustraţi de faptul că au pierdut puterea la «vârf», comuniştii sunt puşi să câştige, cu orice preţ, puterea la nivelul doi şi trei, pentru a gestiona «de jos» starea de spirit din societate, în funcţie de interes şi caz. Ei au şcoala de a influenţa lucrurile şi de sus în jos, şi de jos în sus. Întrebarea e pe cât de conştientă este AIE de această – dacă nu perspectivă, cel puţin stare de spirit a comuniştilor, care s-ar putea să joace la localele 2011 o partidă tot atât de reuşită ca şi cea de la parlamentarele 2001. Există mai multe similitudini la mijloc, cu aceleaşi discordii la «vârf» între aliaţi, cu aceleaşi incertitudini legate de regimul constituţional şi cu foarte multe probleme sociale: preţuri necontrolate, tarife exagerate (în raport cu veniturile), recesiune economică, recesiune pe piaţa de muncă, reforme întârziate, corupţie, sărăcie… Sunt urmările guvernării comuniste, este adevărat, dar nu toată lumea sau foarte puţină lume judecă lucrurile retrospectiv sau în perspectivă. Majoritatea trăieşte cu ziua de azi, cu ceea ce vede, aude sau are azi.

Chişinăul rămâne şi pentru aceste alegeri visul de aur al comuniştilor. Încă nu era stabilită data alegerilor, iar oraşul era deja împânzit cu panouri pseudo-electorale. Amintesc «cazul», ca să ne dăm seama că PCRM intră în această campanie nu doar cu candidaţi electorali, ci şi cu strategii electorale. Dodon va fi, probabil, cel mai difuzat personaj electoral din toate campaniile câte au existat după 1990 la Chişinău. Pentru Dodon, PCRM va pune la bătaie mai mulţi bani decât au cheltuit pentru Greceanîi, Ursu şi Iordan împreună. Strategii PCRM sunt conştienţi că dintre toţi pretendenţii la primăria Chişinăului cel mai vizibil este Chirtoacă şi simt nevoia de a-l face pe invizibilul Dodon mai vizibil decât este. Şi chiar decât merită. Nu-i exclus ca precedentul Iordan să prindă în cazul lui Dodon, ţinând cont că în 2007 PCRM era la guvernare şi percepţia publică era alta decât acum, când este în opoziţie. Comuniştii sunt puşi să fortifice imaginea PCRM-ului la Chişinău şi prin lansarea ecuaţiei electorale Dodon-Greceanîi, în speranţa că vor putea-o acredita ca soluţie de guvernare pentru capitală: Dodon primar, Greceanîi preşedintele Consiliului municipal. Este o nadă bună. Chiar dacă nu este mai mult decât un joc de imagine pentru PCRM, lumea s-ar putea prinde, fără să înţeleagă că doar ecuaţia electorală este pentru ei, iar ceea ce rezultă din această ecuaţie este pentru Voronin şi anturajul lui Voronin. Să ne amintim în ce se transformase Chişinăul după plecarea lui Urechean? Era o sucursală a guvernului Tarlev, pe care o prezida Voronin. Toate directivele în Primărie venerau direct de la Voronin. Ursu, care preluase interimatul, la fel ca şi Iordan (după Ursu), erau «efreitorii» lui Voronin, şi nu primari de capitală. Voia şi poftele lui Voronin erau pentru Ursu-Iordan ca şi de la Dumnezeu. Chişinăul devenise moşia familiei Voronin.

Ce face Alianţa? În timp ce comuniştii au intrat în joc cu scenariile şi combinaţiile lor electorale, partenerii de Alianţă se războiesc între ei: acuzaţii recirpoce, replici tăioase, dure între PLDM şi PL. Cel puţin, asta s-a întâmplat pe durata primei săptămâni electorale, de unde şi reacţia liderului PD, Marian Lupu: «Concurenţa electorală e un lucru inevitabil. Dar competiţia între candidaţii partidelor din Alianţă trebuie să aibă limite de decenţă, de bun simţ», spune Lupu. În caz contrar, AIE riscă să nu reziste testului din 5 iunie. Despre scenarii, tactici, strategii electorale comune nici vorbă. Dacă nu pentru turul unu, cel puţin pentru turul doi. Dacă nu la nivel naţional, cel puţin la nivel de Chişinău. În administraţia Chişinăului, în afară de primar general, mai există trei funcţii de viceprimari, 5 de primari sectoriali (pretori), 10 de vicepretori, un preşedinte al Consiliului municipal… Deci, loc de manevră şi aplicare e destul. Şi pentru toţi. Ce lipseşte?

Petru Grozavu,
petru@zdg.md


Preluarea textelor de pe pagina www.zdg.md se realizează în limita maximă de 500 de semne. În mod obligatoriu, în cazul paginilor web (portaluri, agentii, instituţii media sau bloguri) trebuie indicat şi linkul direct la articolul preluat din www.zdg.md Instituţiile de presa care preiau articole sau imagini pentru emisiuni TV sau radio, vor cita sursa, iar ediţiile tipărite vor indica sursa şi autorul informaţiei. Preluarea integrală se poate realiza doar în condiţiile unui acord prealabil cu redacţia.

Comentariile Dvs. la articolele de pe www.zdg.md sunt apreciate, dacă sunt exprimate într-un limbaj decent. Ne rezervăm dreptul să nu publicăm sau să ștergem mesajele care aduc ofense și injurii celorlalți vizitatori, care incită la ură de rasă, religie și sex.

1 comentariu

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *