[EDITORIAL] Nesimţirea a devenit comercială
Este sau nu nesimţirea, alături de corupţie, trafic de fiinţe umane, alături de migraţia ilegală sau de criminalitate, o frână în calea integrării europene a R. Moldova? Verificat. În actele oficiale lipsesc orice fel de stipulări sau trimiteri prin care nesimţirea ca stare de fapt ar fi plasată de rând cu problemele care ne-ar împiedica să ne integrăm. Deşi acestea lipsesc, se pare că ar ţine de bun-simţ să ne debarasăm, totuşi, de nesimţire, dacă mai reuşim, până la luarea unor decizii importante, legate de parcursul nostru european. De ce ar fi important să nu mai fim atât de nesimţiţi? Pentru că, în primul rând, cei care vin după noi au nevoie de mai multă implicare, de mai multă înţelegere, de mai multă compasiune şi dăruire.
Despre nesimţire nu se prea vorbeşte în presă, la radio sau pe la TV, deşi aceasta a devenit umbra noastră indispensabilă. Chiar ieri, urmăream care sunt ştirile de top, adică cele accesate cel mai frecvent de utilizatorii site-urilor de ştiri. Pe această cale, încercam să înţeleg ce vor să citească de obicei oamenii din cele scrise de noi, jurnaliştii. Intenţia era explicabilă şi în contextul unui eveniment organizat ieri de „Poşta Moldovei” – „Ziua Presei Scrise”, iniţiat în cadrul campaniei de abonare la ziare şi reviste pentru cea de-a doua jumătate a anului curent. Colegii ne-au spus că, prin oficiile poştale, lumea nu s-a prea bătut după abonamente mai ieftine, iar concluziile făcute după „monitorizarea” interesului faţă de subiectele de ştiri sunt de-a dreptul uluitoare. Titlurile cel mai frecvent accesate în ziua de 19 iunie au fost „Dorin Recean şi Eugen Carpov pleacă ambasadori?”, „Au vrut o poză de neuitat de la nuntă, rezultatul e MAGISTRAL” , „Liviu Ştirbu merge cu troleibuzul” sau „Un preot din Rusia a alungat mireasa din biserică după ce a văzut-o îmbrăcată aşa”… De altfel, ştirea despre Recean şi Carpov era în top pe două poziţii, deşi nu conţinea niciun argument, nicio declaraţie, niciun motiv, nicio dovadă că ar exista vreo perspectivă de desemnare a celor doi în fruntea unor misiuni diplomatice.
Concomitent, fluxurile de ştiri au găzduit şi alte informaţii peste care, cei mai mulţi dintre noi, nici nu au aruncat cel puţin o privire. Ştirile vizau evenimente importante din viaţa politică şi socială, cum ar fi vizita unei Misiuni FMI la Chişinău sau condiţiile de viaţă de la casa-internat din Orhei. A trecut nevăzută şi o ştire despre un îndemn al Mitropoliei Basarabiei de a ajuta un medic care suferă în urma unui grav accident, produs în timpul exercitării misiunii sale salvatoare în componenţa unei echipe de la Urgenţă. „Pe 25 martie 2013, aflându-se la datorie, maşina Serviciului Salvării cu care se deplasa de la Chişinău spre satul Costeşti, Ialoveni, la chemarea unui pacient, a fost implicată într-un grav accident rutier, în urma căruia maşina a luat foc, iar doamna medic Tamara Cernov s-a ales cu arsuri de gradele I, II, III şi IV pe 60% din suprafaţa corpului. Până în prezent, doamna medic este internată în Secţia de Reanimare a Centrului Republican de Leziuni Termice al Spitalului Clinic de Traumatologie şi Ortopedie, unde mai mulţi medici se luptă pentru sănătatea ei”. Ştirea conţine şi un apel de susţinere a Tamarei Cernov, care creşte singură doi copii. „Pentru cei cu inimă bună şi darnică anunţăm contul bancar deschis pe numele fiului Tamarei Cernov – Chiril Cernov: Cont bancar: 2252802213/Cod fiscal: 2005001030294/ Cod bancar: MoldMD2X302”. Ştirea a fost trecută cu vederea, chiar dacă în mesajul Mitropoliei Basarabiei, legat de acest caz, se spune că „o situaţie tragică ne oferă ocazia să verificăm câtă solidaritate umană, câtă dragoste creştină, câtă recunoştinţă avem în inimile noastre”. Citeam şi mă întrebam de ce numele unui doctor care şi-a sacrificat sănătatea şi viaţa în numele pacienţilor săi nu mai prezintă interes sau cel puţin curiozitate pentru autorii şi pentru consumatorii de ştiri?
De altfel, despre cele întâmplate la 19 iunie, la Tighina, nici nu au existat ştiri, deşi la Căuşeni, Bălţi şi Chişinău au fost organizate evenimente de comemorare a victimelor războiului moldo-rus de independenţă din 1992. Abia la sfârşitul zilei, în treacăt, aproape neînsemnat, apăruse o ştire despre faptul că voluntarii de la Nistru au depus flori la Ştefan cel Mare. Abordat cu nesimţire acest subiect, considerat, de cei mai mulţi dintre noi, necomercial.
Cu vrere sau fără vrere, noi, jurnaliştii, facem să fie uitaţi oameni sau să fie trecute cu vederea evenimente, cultivând, cu vrere sau fără vrere, nesimţirea, de parcă am miza pe faptul că, această stare, nu poate fi testată atunci când devenim părţi ale unor decizii importante.
