[EDITORIAL] Narcobaronii cu 5 flori

Acum sunt şi eu în rând cu sutele de mii de cetăţeni ai R. Moldova care au dosar la poliţie. E legat de problema drogurilor. E grav.

După un deces regretabil în familie, primăvara aceasta mi-a revenit în grijă un teren agricol lângă Chişinău. Recunosc, zilele şi nopţile petrecute în redacţie şi prin deplasări au omorât agricultoarea din mine, aşa că lotul îşi creşte cam singur usturoiul rămas din anul trecut şi câţiva dovleci din nişte seminţe oferite generos de Tamara Şchiopu din Marea Britanie. În rest – flori de grădină moştenite de la draga Elena, care îngrijea lotul, acum încurcate cu ştir, lobodă, volbură şi alte plante, despre care încă nu ştiu dacă sunt flori sau buruieni.

Remuşcările mele că, ajutată de ploile lunii mai, am reuşit să îmburuienesc cu succes o grădină înfloritoare cândva, au trecut pe planul doi, după ce, săptămâna trecută, am primit lovitura de la poliţia de sector. Marţi am fost informată telefonic că trebuie să mă prezint imediat la sectorul de poliţie din suburbia Chişinăului. Era seară şi aveam urgenţe la redacţie, iar a doua zi la ora 5 dimineaţă plecam într-o deplasare. Ştiind că nu am comis vreo crimă, am insistat să mi se spună la telefon despre ce e vorba. „Nu pot la telefon, trebuie să veniţi la poliţie, căci e ceva serios”, mi-a replicat poliţistul.

Am solicitat să vorbesc la telefon cu şeful sectorului de poliţie. Şeful a avut suficient curaj să îmi spună ce mi se incriminează. „Cultivaţi mac. Trebuie să documentăm cazul. E în derulare Operaţiunea Mac-2013”. Mi se luase o piatră de pe inimă. Ştiam că nu am treabă cu macul şi m-am considerat ca şi desculpată. Dar de fapt, am fost o mare naivă. Sistemul căuta inculpaţi şi cazul meu dădea foarte bine la statistici ca un caz de succes: prinsă în flagrant, pedepsită şi macul nimicit.

N-am spus unde lucrez, căci nu era relevant. Dar am încercat să explic că sunt un cetăţean conştiincios, ascultător de lege, nefumător, anti-drog, fără antecedente, familistă, mamă bună, plătitoare de taxe conştiincioasă, patriotă şi că aş avea un singur viciu – nu ştiu exact ce creşte în grădina răposatei Elena, dar revin din deplasare peste 4 zile şi deschid larg porţile, să vină măcar şi Dorin Recean cu Iurie Leancă să expertizeze şi să sechestreze, după caz, macul somnifer. Şeful poliţiei a reiterat că combaterea plantaţiilor de mac este un obiectiv foarte important şi că va pregăti actele de rigoare pe cazul meu, dar a promis să nu intervină până la revenirea mea din deplasare.

Se vede că n-a reuşit să decoleze bine miercuri-dimineaţă avionul cu tot cu mine spre Germania, că Operaţiunea „Mac-2013” a şi început. Familia mea a fost sunată cu insistenţă continuă, astfel încât soţul n-a avut decât să se prezinte la sectorul de poliţie cu acelaşi mesaj: fără antecedente penale, plătitor exemplar de taxe, tată responsabil, cetăţean bun, studii superioare, devotat Patriei, angajat în câmpul muncii, nefumător. Dar a fost şi el un mare naiv. Dosarul îl aştepta deja şi el a fost chemat doar să semneze foile scrise de poliţiştii antrenaţi în campania Antimac.

Pentru că a refuzat să semneze texte scrise în lipsa lui, s-au început discuţiile, presiunile, ameninţările, bănuielile şi alte variante, toate cu final sumbru. În cele câteva decenii de viaţă în Moldova a acumulat o singură avere – un CV nepătat. Ce se face acum? Ce ne facem acum? S-a văzut constrâns să facă apel la ultima instanţă – să spună ca îngrijitoarea terenului e de la Ziarul de Gardă, care nu se îndeletniceşte cu producerea, vânzarea sau consumul de opiacee. Locul meu de muncă a complicat lucrurile. Poliţiştii (se adunaseră mai mulţi, unii ieşeau pe rând la consultări cu şefii) au renunţat să mai insiste la semnarea foilor şi au cerut inspectarea locului şi distrugerea probelor.

La faţa locului au fost chemaţi vecinii, care au inspectat împreună terenul. S-ar fi identificat nişte steble, 5 la număr (pe care eu le-am considerat flori violete frumoase), care ar fi fost trecute într-un proces-verbal drept „plante asemănătoare cu macul”. Vecinii râdeau, iar soţul pălea. Fusese poreclit imediat „narcobaronul”.

Peste câteva zile „narcobaronul” m-a întâmpinat trist la Aeroport. Mi-a zis că a înţeles că el ar fi fost trecut în actele poliţiştilor ca martor pe un dosar în care … inculpata aş fi eu. Am deschis pagina web a MAI. Aflu că doar în luna mai au fost înregistrate 564 de infracţiuni legate de droguri. Câte dintre aceste cazuri sunt adevărate? Câte dintre ele sunt despre narcobaroni cu 5 flori? Câţi dealeri adevăraţi de droguri nu au fost atinşi de operaţiunea „Circ cu mac”? Câţi poliţişti au învăţat să discute cu oamenii înainte să facă procese pentru statistici?


Preluarea textelor de pe pagina www.zdg.md se realizează în limita maximă de 500 de semne. În mod obligatoriu, în cazul paginilor web (portaluri, agentii, instituţii media sau bloguri) trebuie indicat şi linkul direct la articolul preluat din www.zdg.md Instituţiile de presa care preiau articole sau imagini pentru emisiuni TV sau radio, vor cita sursa, iar ediţiile tipărite vor indica sursa şi autorul informaţiei. Preluarea integrală se poate realiza doar în condiţiile unui acord prealabil cu redacţia.

Comentariile Dvs. la articolele de pe www.zdg.md sunt apreciate, dacă sunt exprimate într-un limbaj decent. Ne rezervăm dreptul să nu publicăm sau să ștergem mesajele care aduc ofense și injurii celorlalți vizitatori, care incită la ură de rasă, religie și sex.

2 comentarii

  1. lilica

    pàdurile din COSTESTI RISCANI sint pline cu ceva,cà pàdurarii in timpul racoltei au mii de euri “kesh”…nu cred cà chiar atita lemn poti vinde si sà cumperi mashinà ca a lui HOLKER 🙂

    sursà de pe limba brabiei

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *