Victor Moşneag: Drama unei generaţii
Săptămâna trecută am avut plăcerea să asist la mai multe dezbateri organizate de către tinerii basarabeni care îşi fac studiile la Cluj, reuniţi în cadrul Asociaţiei „Grupul de Iniţiativă Basarabeană” (GIB). Am rămas plăcut şi chiar extrem de surprins de modul în care tinerii basarabeni reuşeau să-şi expună ideile, să-şi argumenteze punctele de vedere cu fel de fel de exemple şi precizări. Nu cred că greşesc foarte mult dacă afirm că şi majoritatea demnitarilor de la noi ar avea foarte multe de învăţat de la modul cum se exprimă şi se remarcă acei tineri fără doar şi poate excepţionali.
Nu încerc să fac aici o discriminare sau o comparaţie între tinerii din R. Moldova şi cei care au avut şansa să plece la studii în străinătate. Vreau doar să punctez că diferenţa de mentalitate, de spirit, de idei şi de organizare diferă extraordinar de mult. Nu avem cum să nu ne mândrim, ca ţară, că pe aceste meleaguri s-au născut asemenea oameni. Drama însă începe abia atunci când discuţi cu ei despre viitor. Cum remarca şi Daniela Cervinschi, vicepreşedinta GIB, aproape nimeni (inclusiv ea) din cei care îşi fac studiile la Cluj nu au pe agendă o posibilă reîntoarcere pe meleagurile unde au copilărit. Precizez doar că în Cluj studiază în jur de 2000 de basarabeni.
Atunci când îi întrebi de ce nu şi-ar dori o revenire în ţară, tinerii îşi motivează răspunsul simplu. „Aici putem să creştem, să ne valorificăm potenţialul, nu ca în R. Moldova, unde, ca să fii angajat într-o funcţie cât de cât pe măsura cunoştinţelor tale, trebuie să ai aşa-zisele „pile”.
Aş mai vrea să punctez ceva. Nu de puţine ori am auzit aici, la Chişinău, expresia: „Românii ne consideră pe noi, basarabenii, al doilea sort”. Total greşit, cel puţin din ce mi-a fost dat să văd la Cluj. Cum altfel aş putea crede dacă principalul sponsor al GIB-ului este chiar Primăria din Cluj, iar pentru dezbateri aceasta le-a pus tinerilor basarabeni la dispoziţie una din sălile Primăriei? Cu siguranţă, există tineri de la noi în România care nu ne fac cinste, şi care dau loc la asemenea interpretări, însă sunt cazuri izolate. Cei care cu adevărat sunt valoroşi, şi cei care cu adevărat îşi doresc ceva, ajung să fie apreciaţi oriunde şi de oricine, inclusiv de români, care, cred eu, au multe de învăţat de la tinerii de peste Prut. Deşi am dat exemplu Clujul, remarc doar că în România învaţă în jur de 20 de mii de studenţi basarabeni. Ajung să studieze acolo cei mai buni, sau cel puţin cei care au cele mai mari note. Pe majoritatea dintre ei îi pierdem definitiv. Doar în Cluj există o sumedenie de tineri basarabeni care, odată ce au terminat studiile, s-au angajat la muncă în cadrul unor firme prestigioase. Alţii chiar şi-au deschis propriile afaceri. Nu spun că în ţară nu rămân alţi studenţi capabili, dar, problema e că pot fi mult mai mulţi, asta doar dacă statul le-ar crea condiţii prielnice de a se manifesta, şi dacă le-ar da o şansă să fie angajaţi în structuri cheie. Generaţia născută şi educată în jurul anului 1990 merită o şansă.
Victor Moşneag, v.mosneag.zdg@gmail.com
