Două evenimente, aceiaşi eroi
Două acţiuni, lansate consecutiv de două partide politice, făceau capul de afiş al evenimentelor de săptămâna trecută la Chişinău. Şi nu numai. Turneul lui Voronin la Moscova şi participarea acestuia la cursa de cai organizată de prietenul şi neprietenul său rus D. Medvedev nu însumează nici 10% din sensibilitatea şi rostul celor două evenimente, care s-au chemat «Povestea unui erou» şi Fondul «Aprilie-2009».
Primul eveniment remarcă Partidul «Mişcarea Acţiuna Europeană», care a editat şi lansat, în premieră şi într-o manieră absolut neordinară pentru practica politică de la Chişinău, «Povestea unui erou» – o cronografie sumară, dar relevantă despre o viaţă de om, care s-a sfârşit, în mod tragic, la doar 23 de ani. Mai tragic decât în război. Baleriu Boboc, eroul «poveştii», este primul din cei patru morţi şi unul din cele câteva sute de jertve ale măcelului poliţienesc de după protestele anticomuniste din 7 aprilie de la Chişinău. Cartea nu surprinde ca volum. Şi nici ca unicat tipografic. Cele câteva pagini de text şi fotografii adunate cronologic fac la un loc o lecţie a timpului tău, o poveste a zilelor noastre despre viaţă şi moarte. Povestea lui Valeriu Boboc, marcată de speranţe, incertitudini şi spirit luptător, dincolo de fatalitatea ei, este o poveste în care se poate regăsi uşor oricine din generaţia lui Boboc. «Povestea unui erou» nu e o poveste privată. Ea este povestea generaţiei lui Boboc. Copil bine crescut, care se leagă de-un vis frumos în viaţă, dar pe care e nevoit să-l abandoneze, neavând cu ce-şi plăti studiile, după care se leagă de un alt vis, frumos şi el, îşi face o familie, îşi cîştigă, neîmpăcat, bucata de pâine «la negru», dar speră într-o schimbare şi caută soluţii de-a fi fericit şi de a-şi ferici familia, în care devenise de un an şi tată. Îşi dorea un alt viitor. Şi a mers în Piaţă. Câţi dinre colegii de generaţie ai lui V. Boboc o duc altfel decât el? Mulţii sunt ca el. De aceea şi-au şi dat mâna în Piaţă. Mulţi şi uniţi. Cerându-şi drepturile. Cum a procedat regimul? I-a auzit? Nu. A incendiat, în ochii lor, Preşedinţia şi Parlamentul, după care i-a acuzat de vandalism, arestându-i şi bătându-i până la desfigurare sau moarte. Ca să nu mai caute dreptate, ca să fie umili şi cuminţi. Să tacă. Numai că tinereţea şi tăcerea nu se pot ţine de mână. Asta este esenţa lecţiei Valeriu Boboc. Pentru regimul refuzat de generaţia lui Boboc.
Unde-i trecutul nostru anticomunist?
Acţiunea MAE, dar printr-o altă optică, cea de sprijin nemijlocit celor care au avut de trecut prin «coridoarele morţii», a fost urmată, tot săptămâna trecută, de PLDM. Fondul «Aprilie 2009», iniţiat de acesta, trebuie remarcat şi prin ideea de înălţare a unui monument consacrat evenimentelor din 7 aprilie. Bună idee. Mai ales în condiţiile Basarabiei, în care lumea a fost mereu privată de dreptul la memorie istorică. Stupid de tot, dar după numărul monumentelor sovietice, raportate la aria geografică, R. Moldova este cea mai poluată zonă din spaţiul ex-sovietic. În schimb, nu avem măcar o Cruce care să ne amintească de rezistenţa anticomunistă din Basarabia, deşi aceasta n-a încetat nicodată după 1940. Unde-i trecutul nostru anticomunist?. În monumente funerare episodice, rătăcite prin tot Cimitirul Central, unele lipsite până şi de semnul crucii? De 19 ani independenţi şi fără o Piaţă a Eroilor, un monument al Eroilor, o Alee a Eroilor.
Monumentul invocat de PLDM ar putea recupera această restanţă cu condiţia că el ar reuni toţi eroii Rezistenţei Anticomuniste din Basarabia, de la 1940 şi pănă pe 7 aprilie 2009. Nimic din ceea ce ne-a costat sânge, vieţi, destine ruinate nu trebuie lăsat uitării. Monumentul ar fi o probă publică, mereu valabilă la dosar în procesul comunismului din R. Moldova.
Petru GROZAVU
