Principală  —  Blog  —  Editoriale   —   Dorine, scapă-ne de câini!

Dorine, scapă-ne de câini!

Decizia lui Dorin Chirtoacă de a cere eutanasierea câinilor vagabonzi merită apreciată. În sfârşit, una dintre cele mai mari probleme ale Chişinăului e pe cale de a fi soluţionată. Şi nu sunt ironic, când spun asta. Ce m-a deranjat în toată această perioadă a fost reacţia diferitor ONG-uri şi organizaţii pentru protecţia animalelor. După ani de zile în care mai că nu i-am auzit, acum şi-au dat frâu liber revoltei. Unii chiar au mers mai departe şi l-au acţionat în judecată pe primarul Chirtoacă. Înţeleg şi ei, probabil, că aceasta este o oportunitate perfectă de a-ţi face puţină imagine pe gratis.

Să nu mă credeţi fără inimă. Înţeleg gravitatea problemei. Înţeleg cât de inuman este să omori nişte fiinţe vii, la prima vedere, nevinovate. Înţeleg că este normal ca o asemenea decizie, aproape radicală, să aibă şi contestatari. La fel de bine, însă, înţeleg, şi ar trebui s-o facă şi cei răzvrătiţi, că altă soluţie nu există şi foarte curând nu va fi. Gândiţi-vă doar că, potrivit statisticilor, anul trecut, peste 1500 de oameni au fost agresaţi de câini. Dintre aceştia, cel puţin 100 erau copii. Probabil că printre victime nu s-au numărat activişti sau rude ale celora care acum se declară împotriva deciziei primarului de Chişinău. De ce la aceste statisitici alarmante, ba chiar îngrozitoare, organizaţiile pentru protecţia animalelor nu reacţionează? Poate li se par normale? Şi, vorba unui prieten: Dorin Chirtoacă a fost ales de oameni, nu de câini şi, deci, ar trebui să fie un primar care să lupte pentru oameni şi să le facă traiul în oraş cât mai sigur şi plăcut.

De ce am spus că mă deranjează reacţia unor ONG-uri şi organizaţii pentru protecţia animalelor? Mă întreb de ce acestea, timp de 10—20 de ani, de când această problemă a afectat capitala, au tăcut ca peştii, iar acum, când cineva şi-a luat în sfârşit inima în dinţi şi este decis să rezolve problema, îi sar în cap? De ce aceste organizaţii, sau mai bine zis membrii lor, nu încearcă să găsească alte soluţii ale problemei? De ce, în loc să atace şi să „dea din gură” fără probe reale, nu încearcă să găsească oameni dornici de a investi şi de a le crea un adăpost câinilor vagabonzi? Sau, răspunsul îl cunoaştem deja? E mult mai uşor să te declari împotriva cuiva, decât să încerci, alături de acesta, să îndrepţi lucrurile.

Problema câinilor vagabonzi, care mai că au pus stăpânire pe oraş, necesită o rezolvare cât mai rapidă. Măsura, deşi drastică, propusă de Chirtoacă, trebuie pusă în aplicare. Altfel, tindem să trăim într-un oraş în care ne vom teme să ieşim în stradă, ne va fi frică să lăsăm copiii să se joace afară. Dacă Dorin Chirtoacă merită criticat cu ceva în această problemă, atunci să-l criticăm pentru faptul că a decis prea târziu că eutanasierea câinilor vagabonzi e unica şi, deocamdată, singura soluţie de a merge pe stradă liniştiţi, fără teama că, în orice secundă, poţi cădea victimă unui grup de maidanezi.

Victor Moşneag,
v.mosneag.zdg@gmail.com