Principală  —  Blog  —  Editoriale   —   Doi procurori

Doi procurori

„Nu întotdeauna interpretarea jurnalistului corespunde realităţii, deoarece poate veni în contradicţie cu prevederile Legii presei şi prevederile constituţionale”. V. Zubco, ZdG, pag.16 (vezi aici)

La Procuratura Generală nu funcţionează ascensorul,  în unele procuraturi raionale nu s-au mai făcut reparaţii din perioada sovietică, în 2009 a fost tăiată din buget linia pentru carburanţi şi automobile, iar salariile sunt de la 3700 pentru un procuror începător.

Un procuror, mai ales în raion, vrea şi trebuie să fie respectat de popor. Populaţia din Moldova deseori îşi arată simpatia şi respectul faţă de oamenii gospodari, care au casă, maşină, firmă, femeie şi copii îmbrăcaţi în trenciuri de piele. Procurorul, mai ales cel din raion, este într-o competiţie zilnică cu proprietarii de BMWuri, de  baruri şi case cu „evrosaună”. Dar el primeşte 3700 de lei, ca şi pedagogul, medicul şi secretarul Primăriei – nişte oameni care trăiesc pe banii neamurilor de la Moscova sau Milano.

Oamenii simpli vor ca procurorii să fie justiţiari, săritori la nevoie, să vorbească tăios cu hoţii de ţară, să îi judece pe cei care jecmănesc poporul şi să îi miluiască pe cei săraci, ajunşi de foame sau de necaz pe coridoarele justiţiei. Procurorul înţelege ce vor oamenii simpli, dar când trebuie să plece la faţa locului – Jiguliul procuraturii are roţile sparte şi nu mai sunt taloane de benzină.

Procurorul nu mai merge nicăieri cu Jiguliul şi cheamă inculpatul la birou. Inculpatul vine, purtând pantofi din piele de crocodil şi borsetă din urechi de antilopă. Inculpatul îi spune că se grăbeşte, pentru că a lăsat „Lexusul” pornit, îi dă de înţeles că justiţia este undeva la coada crocodilului de la călcâiul pantofului său, scoţând din borsetă o sumă cât o „Şkodă” cu care a venit ieri Papuc la Procuratură.

Procurorul poate să nu ia din prima dată în serios foşnetul ieşit din borseta confecţionată din urechi de antilopă, dar această melodie îi va suna în cap ori de câte ori nu se va porni Jiguliul şi ori de câte ori îi vor intra în birou oameni plângându-se pe injustiţia cauzată de oameni cu borsete.

Procurorul este obosit de nevoile familiei sale fără trenciuri din piele, şi de horoscopul care anunţă că în ziua aceasta va întâlni un vampir care suge energie. Da, persoanele care vin cu plângeri, cu  documente trase la un xerox ieftin  îi sug energia. Poporul vrea atenţie şi nu dă nimic, nici impozite nu plăteşte ca să facă salariile mai mari, pentru că poporul e şomer. Poporul e vampir de energie. Procurorul trebuie să aleagă, între fâşâitul din borseta de velvet şi fâşâitul târlicilor  vampirului şomer.

„Eu mi-am asumat acest risc. Accept să muncesc în aceste condiţii, pentru că am ajuns la o etapă a vieţii mele”, a spus deunăzi Procurorul General, Valeriu Zubco. Procurorul obosit de vampiri îl crede pe Procurorul General,  dar se gândeşte că e tocmai timpul să îşi ia şi el o borsetă din genunchi de antilopă.

Alina Radu 
alinaradu.zdg@gmail.com