Dodon şi Plahotniuc – un câştig la doi

Plebiscitul a fost un joc, în fond formal, de aflare în treabă, care trebuia să se încheie așa după cum s-a și încheiat: cu nimic, pentru că toată tocmeala a fost făcută până la referendum, odată cu înscăunarea Silviei Radu pe post de primar general interimar. Pe 6 noiembrie, Plahotniuc lua, „pe ușa din spate”, Primăria Chișinăului, iar lui Dodon îi lăsa…

Referendumul de duminică privind demiterea din funcţie a primarului general de Chişinău, Dorin Chirtoacă, a demonstrat, pentru a câta oară după 1990, că Chişinăul e altceva decât Tiraspolul, decât Comratul, Taraclia sau orice altă zonă de „risc roşu” pentru R. Moldova. În cei peste 25 de ani de la independenţă încoace, mulţi au jinduit Primăria Chişinăului, inclusiv liderii de azi ai PSRM, Igor Dodon şi Zinaida Greceanîi: şi pe când erau comunişti pe lângă Vladimir Voronin, şi după ce s-au lepădat de el şi s-au făcut socialişti. Până şi „mohicanul” de Voronin, care a avut toată puterea în mâini perioadă de două mandate consecutive la Preşedinţia R. Moldova, a eşuat – şi nu o dată, dar de două ori – în lupta pentru Chişinău. Niciunul dintre cei doi candidaţi ai PCRM, nici Vasile Zgardan (2003) şi nici Veaceslav Iordan („mănuşa roşie” la alegerile din 2007), nu au rezistat luptei şi au cedat, în 2003 lui Serafim Urechean, iar în 2007 lui Dorin Chirtoacă. Concluzie: Chişinăul nu e pentru oricine, iar chişinăuienii nu votează pentru orice. Şi acest lucru s-a văzut clar şi în sondajul de opinie de duminică, chiar dacă Chirtoacă a compromis mai multe aşteptări. Socialiştii lui Dodon-Greceanîi, comuniştii lui Vladimir Voronin şi „naşi”-ştii (Partidul Nostru) lui Renato Usatîi nu au putut scoate, în comun, la urne nici 18% (107.577 votanţi) din minimul necesar de 33,3%. Unde mai pui că 13% din cei 107.577 au votat împotriva demiterii lui Chirtoacă. În primele lor declaraţii de după referendum, Igor Dodon şi purtătorul său de cuvânt, Ivan Ceban, au aruncat cu pietre în partidele care au boicotat referendumul şi le-au acuzat că s-ar face vinovate de eşuarea acestuia. Să admitem, dar parcă acum 7 ani. Dodon, pe când era în echipa lui Voronin, nu a făcut acelaşi lucru la referendumul constituţional din 2010? Nu comuniştii au fost cei care au chemat lumea la boicot? Nu ei au chemat lumea să stea acasă? Pentru precizare, ar fi poate să amintim că în afara faptului că a avut adepţi, referendumul a avut şi adversari: PL-ul lui Mihai Ghimpu, PD-ul lui Vlad Plahotniuc, PAS-ul Maiei Sandu, Platforma DA a lui Andrei Năstase, PLDM-ul lui Viorel Cibotaru, care au chemat lumea să nu iasă din case şi să nu meargă la urne. Şi au făcut-o, cu excepţia PL, nu din raţiuni de solidaritate cu Dorin Chirtoacă, ci din lipsă de solidaritate cu Igor Dodon şi socialiştii lui Dodon. Iată cum îşi motiva PD, de exemplu, boicotarea referendumului: această „iniţiativă este una nu doar a Partidului Socialiştilor, dar şi a preşedintelui Igor Dodon” şi „nu are nimic cu doleanţele chişinăuienilor, nu are nimic cu problemele reale ale oraşului Chişinău, este una strict politică, strict electorală” şi democraţii nu o vor susţine „în nicio formă”. Este poziţia oficială a PD, anunţată de purtătorul de cuvânt al formaţiunii, V. Gămurari, înainte de referendum. Partidele de dreapta au fost şi mai categorice în motivaţiile lor. Acestea au declarat că boicotează plebiscitul pentru că îl consideră un „joc” pus la cale de PD şi PSRM. „Nu vom participa la aceste jocuri”, anunţa vizavi de referendum lidera PAS, Maia Sandu, cu toate că „Chişinăul are nevoie de un administrator care să înceapă să rezolve problemele cu care se confruntă oraşul de mulţi ani”, dar „asta trebuie să fie făcut în cadrul legii şi nu prin jocurile celor de la PSRM şi PD”, este de părere Sandu. Deci, PD şi PSRM, complici. Acceptaţi sau neacceptaţi, susţinuţi sau nu, socialiştii şi-au făcut jocul până la urmă. Deşi a avut loc, referendumul a fost unul „mort”, eşuat. Socialiştii şi aliaţii lor, inclusiv preşedintele Igor Dodon, au pierdut (a treia oară în ultimii 10 ani) partida pentru cea mai mare urbe a R. Moldova. Sau poate nu? Şi dacă nu, atunci, cine a pierdut? Şi cine a câştigat, dacă cumva a câştigat? Şi cu ce s-a ales oraşul şi municipalitatea din acest referendum, în afara faptului că au fost aruncaţi în vânt 9 milioane de lei? Referitor la pierderi, ca şi la câştiguri, există diferite păreri. Potrivit unora, a pierdut oraşul, potrivit altora – Dodon şi socialiştii. De ce oraşul? Pentru că, conform legii, dacă referendumul este ne-valid, Dorin Chirtoacă îşi păstrează funcţia, iar asta ar însemna că la Chişinău toate vor rămâne pe vechi, crede o parte din lume. Puţin probabil. Cazul lui nu este unul tocmai fericit. Chirtoacă este şi va rămâne suspendat din funcţie pe durata anchetei în dosarul parcărilor cu plată în care este acuzat de fraudă. Cât va fi suspendat? Nu ştie nimeni. Decide instanţa. Dar dacă ţinem cont că, pe locul lui Chirtoacă, PD a adus un „om nou”, pe Silvia Radu, suspendarea s-ar putea să dureze şi până la alegerile din 2019, dar s-ar putea să dureze şi mai puţin. Depinde de Plahotniuc. Cu siguranţă, i se va cere să plece de bună voie, în caz contrar ar putea fi judecat. Au mai păţit-o şi alţii. În ceea ce ţine de socialişti şi de Dodon. Au pierdut? Cred că au şi pierdut, dar au şi câştigat. Au pierdut şi au pierdut grav de tot ca imagine. Mitul (plămădit de ei şi PD) că ar fi „cei mai iubiţi dintre pământeni” s-a spulberat. Referendumul din 19 noiembrie este începutul căderii lui Dodon şi a PSRM.

Plebiscitul a dat peste cap rezultatele scrutinului prezidenţial din 2016 (fabricate de PD) şi toate sondajele ulterioare, prin care acelaşi PD încearcă să-i umfle „ratingul de preşedinte ales de întreg poporul”, dar care, în realitate, nu e decât o sculă docilă în mâna lui Plahotniuc şi a PD-ului. Şi acuma, despre „jocul” PSRM-PD, de care zicea Maia Sandu. Da, plebiscitul a fost un joc, în fond formal, de aflare în treabă, care trebuia să se încheie aşa după cum s-a şi încheiat: cu nimic, pentru că toată tocmeala a fost făcută până la referendum, odată cu înscăunarea Silviei Radu pe post de primar general interimar. Pe 6 noiembrie, Plahotniuc lua, ”pe uşa din spate”, Primăria Chişinăului, iar lui Dodon îi lăsa promisiunea că, indiferent de rezultatele referendumului, Chirtoacă nu mai revine la Primărie. Mult, puţin pentru Dodon? Probabil că mult, dacă a acceptat oferta. Nu de alta, dar Igor Dodon luptă pentru „capul lui Chirtoacă” de șase ani, din 2011, după ce i-a pierdut competiţia pentru Primăria Chişinău.