(VIDEO) Dodon la Moscova, cu două agende

Nu cred că mai există vreo experiență în lume, când un președinte proaspăt ales și-ar fi permis să plece într-o vizită în străinătate, mai ales într-un stat cu care țara sa are probleme vechi și serioase, cu un conflict, fie și înghețat, dar care sângerează și azi, fără a se întâlni și a discuta, în prealabil, agenda vizitei cu președintele Parlamentului, comisiile de specialitate, șeful și membrii Guvernului, mai ales cu șeful de la Externe…

2017 a început, de parcă nici nu am fi ieşit din 2016. Deși mai suntem în Sărbătorile de Iarnă, lumea continuă să trăiască sub impresia și sub povara umilitoare a unui an electoral, din care ne-am ales cu un președinte-problemă care, în două luni de campanie electorală, a pus pe foc relaţiile cu Ucraina, cu România, cu Uniunea Europeană, dar şi cu America, iar pe interior a reuşit să adune mai multe cuvinte de ocară și să primească mai multe „palme”, graţie exclusivităţii relaţiilor cu Rusia în detrimentul celor cu restul lumii. Un preşedinte mai desconsiderat, R. Moldova nu a avut în cei 25 de ani de existenţă. La ceremonia de învestire, nu l-a onorat nici unul din cei 4 ex-preşedinţi ai R. Moldova şi nici o fracţiune sau grup parlamentar din cele 6, cu excepţia socialiştilor al căror lider mai era Igor Dodon. Iar din 14 foşti şefi de guvern doar doi au putut fi zăriți în sală. Până şi președintele Curţii Constituționale, principalul responsabil de evenimentul ceremonial („încoronarea”) şi-a organizat de urgenţă o vacanţă, lăsând ceremonia pe mâna unuia dintre adjuncţii săi. Sunt lucruri care denotă o atitudine și o stare de spirit în societate. Faptul contează, pentru că Dodon a venit să fie președinte nu la el acasă. Deşi a promis public la învestirea sa în funcție (23 decembrie) că va fi „preşedintele tuturor”, Dodon nu a făcut în perioada de după învestire decât să cânte în struna sentimentală a Moscovei: a eliminat limba română de pe site-ul Președinției, l-a demis prin decret pe „pro-NATO”-istul de la Apărare, Anatol Șalaru, i-a retras cetățenia ex-președintelui României, Traian Băsescu, a dat jos drapelul UE de la Președinție, a avertizat americanii că închide Centrul NATO la Chișinău, că va federaliza R. Moldova, după care a mers la Tighina, s-a închinat „președintelui” rmn, Vadim Krasnoselski, și l-a asigurat că nu va cere retragerea munițiilor și trupelor ruse din Transnistria. Mai mult. I-a promis că va face tot ce-i stă în puteri pentru a consolida statutul guberniei transnistrene a lui Putin: va aproba ca diplomele de studii din regiune și transportul cu numere transnistrene de înmatriculare să fie recunoscute pe plan internațional. Asta a făcut Dodon pe 4 ianuarie la Tighina, după care a anunțat că pleacă la Soci, să facă Crăciunul, dar de fapt a mers, potrivit unor versiuni neoficiale, pentru a se întâlni cu V. Putin. Se presupune că, la Soci, de fapt, a fost pus la punct programul vizitei lui Dodon la |Moscova, din 17 ianuarie, iar ceea ce a rămas nefăcut este doar partea protocolară (formală) a vizitei.

La Chișinău, nimeni nu leagă mari speranțe de această vizită. Potrivit expertului în dreptul internațional, Nicolae Osmochescu, fost viceministru la Externe și ambasador, nu este clar, în primul rând, statutul vizitei la Moscova. Dacă Igor Dodon pleacă într-o vizită oficială, ce statut are delegația cu care pleacă, 8 din cei 10 membri fiind consilieri, plus liderul PSRM, Z. Greceanîi (?!) și bașcanul Găgăuziei, Irina Vlah (?!). Iar dacă vizita e una de lucru, de ce în componența delegației nu se regăsește niciun ministru? Cum trebuie înțeles faptul că consilierul pentru politică externă pleacă la Moscova, iar cu ministrul de Externe nu a discutat nimeni? Sau, consilierul pentru reintegrare pleacă în vizită, iar vicepremierul pentru aceleași probleme – nu. Și încă: potrivit agendei anunțate de Președinție, la Moscova se vor discuta două probleme: cea a migranților moldoveni și reluarea exporturilor pe piața rusă. Și dacă doar două, și doar cele anunțate în agendă, ce statut are în cadrul delegației Irina Vlah? Se creează impresia că ceea ce figurează pe agenda oficială, nu e tot. Și că agenda va fi cu totul alta. De fapt, răspuns la cele două întrebări anunțate pentru întrevederile cu Putin (?!), Rusia a dat de mult. Public. Cu text deschis. A spus-o și Valentina Matvienko din partea Dumei de Stat, într-un interviu unui post TV, a spus-o și D. Rogozin, când a fost la Chișinău, că Moscova e gata să revadă relațiile cu Chișinăul în cele două probleme, dar numai în cazul în care R. Moldova se va retrage din Acordul de Asociere și de Liber Schimb cu UE. Altă soluție nu există. Ce nu e clar? Atunci, de ce pleacă la Moscova bașcanul Irina Vlah? Or, în cazul în care pleacă Vasile Șova, consilierul pentru reintegrare, dar și Irina Vlah, de la Comrat, cu siguranță vor fi discutate și planuri (care? și de ce pe furiș?) legate de cele două regiuni, în care Rusia a anunțat de mai multe ori că are interese.

Scriam, imediat după turul doi al scrutinului că, în urma alegerilor prezidențiale, Moscova s-a ales în R. Moldova cu doi președinți. Dacă până în 2016 avea doar unul, la Tiraspol, nerecunoscut de nimeni decât de Rusia și de alți confrați separatiști ca și el din spațiul ex-sovietic, uite că, de data asta, Putin mai câștigă unul recunoscut legal, învestit oficial în funcție, care a jurat pe Constituția R. Moldova și a îngenuncheat în fața Tricolorului, dar de slujit, probabil, va sluji altei Constituții și altui Tricolor. Nu cred că mai există vreo experiență de acest gen în lume, când un președinte proaspăt ales și-ar fi permis să plece într-o vizită în străinătate, mai ales într-un stat cu care țara sa are probleme vechi și serioase, unele pe muchie de cuțit, cu un conflict, fie și înghețat, dar care sângerează și azi, fără a se întâlni și a discuta, în prealabil, agenda vizitei cu președintele Parlamentului, comisiile de specialitate, șeful și membrii Guvernului, mai ales cu șeful de la Externe. Da, sunt de acord cu cei care susțin că prerogativele nu-i permit să facă mare lucru dar, intrat pe mâna Moscovei, cine poate garanta că nu ar fi posibil și să poată. Cel puțin să mai facă niște declarații jenante (vorba deputatului PDM, D. Diacov) și să pună R. Moldova într-o situație sau relație proastă cu lumea ne-rusă? Cred că Dodon trebuie monitorizat, monitorizat în de aproape. Cel puțin, începând cu vizita sa la Moscova, dacă până acum nu s-a făcut. Ce ar fi să urmeze? Cred că o clasică mazilire, dacă de altceva se va arăta incapabil.