Principală  —  Blog  —  Editoriale   —   Doamne, ajută la contrabandă

Doamne, ajută la contrabandă

Am decis cu prietenii să vizităm un orăşel din România. Am cumpărat bilete din timp, pentru că ne temeam că nu vor mai fi, şi am venit la gară. Acolo, şoferul s-a uitat la noi cruciş, încercând să înţeleagă de unde-am apărut, după care a mormăit supărat: “Încă şi bilete şi-au cumpărat”. Nu prea am înţeles ce înseamnă această replică, dar evenimentele ulterioare ne-au explicat totul, în cele mai mici detalii.

Pe parcursul călătoriei, a oprit într-un sătuc, să urce şi alţi pasageri, dintre cei pe care şoferul îi cunoştea mult prea bine. Au intrat nişte femeiuşte… Să spun că erau femei de la ţară, nu pot. Nu, nu erau de la oraş, dar când vorbesc despre oamenii de la sate îmi amintesc de bunicii mei muncitori, cinstiţi, modeşti, cei care m-au învăţat cuvintele magice, precum: mulţumesc, cu plăcere, vă rog, nu vă fie cu supărare etc. Aceste “doamne”, cu siguranţă, nu fac parte din rândul ţărănimii. Ele se încadrează într-un alt compartiment – cel al bişniţarilor.

Atunci a şi început “adevărata veselie”. După ce au ridicat câţiva pasageri, ca să le ia locul, nu pentru că nu erau alte locuri, ci pentru că voiau să stea anume acolo (un moft de-al lor), au început să ne convingă să ascundă la noi câteva pachete cu ţigări, să poată trece vama. Nu s-au sinchisit să ceară această “favoare” chiar şi unui tânăr care, după chip, nu puteai spune dacă a atins sau nu majoratul. Apoi, tot drumul au vorbit despre bani, lei vechi, româneşti: “Eu îţi dau un milion, iar tu mie 500 de mii… Eu ţie o jumătate de milion, iar tu mie 40 de mii…”. Aşa tot drumul. N-am auzit măcar una să se intereseze de sănătatea copiilor, de soţ, de părinţi sau de vremea de afară. Ore în şir s-a vorbit doar despre “mii” şi “milioane”.

Ajunşi la vamă, întrebarea care-i frământa era cine e de gardă: “E Roma? Îl vezi? Eh, de-ar fi Roma”. Eram şi eu curioasă să-l văd, dar, se pare, nu era el de gardă. Ceea ce a urmat, însă, ne-a dezarmat. La asta chiar nu ne aşteptam. Au început să se ROAGE: “Doamne, ajuta-mă să trec” (cu ţigări cu tot). Nu înţeleg, cum poţi să pui Domnul şi ţigările (un produs diabolic) pe acelaşi cântar? Mi se pare o blasfemie. Oare contrabanda tâmpeşte atât de mult sau e un caz aparte, mai special?