Disidenţi politici de serviciu
Nu îl cunosc personal şi, probabil, nu ar fi trebuit să mă opresc acum la acest subiect. Pentru a evita suspiciunile, voi spune, chiar de la început, că aceste rânduri nu sunt despre el, ci despre un fenomen.
Ieri, de dimineaţă, ex-directorul Zonei Economice Libere (ZEL) Bălţi, Marin Ciobanu, acum preşedinte al Asociaţiei Patronale din Industria Prelucrătoare, a ieşit spilcuit din casă, cămaşă albă, cravată stil modern, costum albastru-diplomat, pantofi extra-fiţoşi, pas sigur… Ieri dimineaţă, Marin Ciobanu era decis să-şi refacă, după aproape un an de expectativă, viaţa. Într-o conferinţă de presă, oglindită cu lux de amănunte de mediile de informare din proprietatea coordonatorului, fostul disident politic a transmis închinăciuni profunde actualei guvernări, mai că cerându-şi iertare pentru ieşirile sale din primăvara trecută, când făcea dezvăluiri năucitoare despre demiterea sa, din motive politice, din funcţia de director ZEL. Ieri, Marin Ciobanu încerca să se spele de păcate în faţa actualei guvernări, cerşind, parcă, o funcţie, vreun beneficiu, vreun post diplomatic sau altceva. În reportajele puse pe post la televiziunile coordonatorului nu s-a spus nimic despre cum anume Marin Ciobanu a ajuns să-şi facă mea-culpa, dar s-a scos în prim-plan faptul că, iată, „încă un susţinător al Platformei DA se arată dezamăgit de liderii acestei formaţiuni şi îşi declară susţinerea pentru Guvernul condus de Pavel Filip”.
Da, asta a făcut ieri Marin Ciobanu, după ce, primăvara trecută, se declarase disident politic al regimului de guvernare din R. Moldova, însoţindu-l pe liderul Platformei DA prin Europa, unde zicea că le-a vorbit unor potenţiali investitori despre realităţile dure din R. Moldova, despre guvernarea coruptă şi despre nedreptăţile comise în cazul său.
Ieri, la acea conferinţă de presă, omul în costum albastru-diplomat recunoştea că ar fi fost „folosit” de Platforma DA (cum oare?), nu mai vedea niciun fel de probleme ale guvernării, nu mai cerea demisia, nu mai voia alegeri anticipate, pe care, prin mai 2016, le revendica, alături de Platforma DA, în PMAN. Ieri, el vedea în roz realităţile de la noi, subliniind că „investiţiile nu vor veni într-o ţară unde nu sunt reguli clare pentru business. Avem numai noi de pierdut, dacă situaţia din ţară va fi incertă, măcinată de conflicte şi dacă nu va exista stabilitate la nivel politic”.
Aşa cum posturile TV ale coordonatorului au pus mare preţ pe aceste declaraţii, înţelegem că nu doar televiziunile, ci şi patronii acestora mizează pe „puterea de convingere” a respectivului vorbitor. Dar, de aici încolo, îi priveşte cum îşi vor construi relaţiile cu acest fost disident.
Să revenim şi la alţii, care, deocamdată, nu au ieşit cu declaraţii publice, dar despre care se zice că, degrabă, mai aproape de campania parlamentară pentru alegerile din 2018, ar putea să o facă. Exact ca şi Marin Ciobanu, care, până ieri, a tăcut o habă de vreme, Mihail Gofman şi Sergiu Sagaidac lipsesc în ultimul timp din spaţiul public şi nimeni nu mai poate garanta că şi ei nu s-ar putea „pocăi” în scurt timp în faţa puterii pe care au detestat-o cu ceva timp în urmă.
Credeţi că oamenii coordonatorului nu vor reuşi să-i îmbrace în costume albastre-diplomat, să-i încalţe în pantofi fiţoşi şi să-i arate la televizor în toată splendoarea lor? De fapt, voiam să ajung altundeva. Voiam să ajung la felul în care sunt constituite noile partide, la felul în care sunt „consolidate” majorităţile parlamentare sau curentele de opinie de la noi. De obicei, în fierbinţeala evenimentelor, oamenii politici pierd vigilenţa şi acceptă orice fel de „combinaţii” numerice, uitând de traseisme, integritate, corectitudine, modestie, inteligenţă şi responsabilitate.
De altfel, cum ar trebui trataţi „disidenţii” politici de serviciu? Dar liderii de opinie de serviciu? Dar jurnaliştii de serviciu? Dar bloggerii de serviciu?
