Din Danemarca: E putred ceva în Moldova

În aceste zile, la Copenhaga, se desfăşoară cea mai mare întrunire globală anti-corupţie. Sute de activişti, avertizori de integritate, jurnalişti de investigaţie, dar şi reprezentanţi ai diferite instituţii care susţin transparenţa şi lupta anticorupţie, s-au adunat pentru schimb de experienţe, dezbateri, identificarea unor noi metode de a combate abuzurile în funcţie, spălările de bani, justiţia selectivă.

De ce în Danemarca? Potrivit rapoartelor internaţionale, Danemarca este cea mai puţin coruptă ţară din Europa, adică pe locul 1 pe continent şi pe locul 2 în lume, după Noua Zeelandă. Mai mulţi miniştri danezi au venit la eveniment, să discute cu jurnalişti şi specialişti în transparenţă din toată lumea. Au discutat, şi-au relatat îngrijorările, au prezentat date, modele, paşii pe care i-a întreprins guvernarea daneză pe parcursul ultimelor zeci de ani ca să ajungă la acest grad înalt de transparenţă. Iar lupta lor a început demult.

Expresia „E ceva putred în Danemarca” are peste 400 de ani, dar dacă opera lui Hamlet e actuală în multe ţări şi acum, în Danemarca lucrurile s-au schimbat.

Prim-ministrul danez, Lars Lokke Rasmussen, a declarat la evenimentului de la Copenhaga, că vigilenţa publică şi monitorizarea riscurilor de corupţie nu trebuie limitate. „Suntem o ţară mica, dar avem o societate necoruptă, prosperă, în care cetăţenii au un grad înalt de încredere în instituţiile publice. Înseamnă oare asta că suntem perfecţi? Nu, lucrurile pot fi îmbunătăţite”, susţine premierul Rasmussen.

Încrederea societăţii daneze în instituţiile statului e atât de mare, încât pare să fie periculoasă, deja. Orice cetăţean ştie că, atunci când ajunge în contact cu un poliţist, cu un pedagog, cu un medic, cu un funcţionar – vor fi trataţi cu respect, în mod egal, în baza legii. În cadrul sondajelor, cetăţenii, sută la sută, recunosc că nu au dat mită, că nu li s-a solicitat şi nici nu au simţit nevoia să ofere mită atunci când solicită sistemul public. Doar 3% dintre danezi recunosc că au avut experienţe pe care le pot califica drept cazuri de corupţie şi doar 1% dintre danezi susţin că au oferit mită.

Totuşi, încrederea absolută a cetăţenilor în sistem a făcut ca, pe alocuri, să scadă vigilenţa şi presiunea danezilor asupra sistemului. Astfel, un scandal de proporţii legat de spălarea unor sume mari de bani prin bănci daneze a readus societatea la masa de discuţii. Fiind analizate cauzele şi consecinţele, s-a ajuns la concluzia că factorii bancari… au avut încredere în persoanele care au făcut tranzacţii bancare, fără să dispună la timp verificări suplimentare. Credulitatea i-a costat scump, iar acum societatea daneză cere Guvernului să intervină. Şi guvernul răspunde, atât societăţii, cât şi mass-media.

La Copenhaga, am văzut cum arată o societate atât de necoruptă, încât pare relaxată. E un oraş în care oamenii sunt prosperi, în care toţi se simt în siguranţă, în care nu au probleme care să îi menţină înfricoşaţi, docili, supuşi.

Între timp, la Chişinău, se făceau tentative de a prezenta o nouă operă de combatere a corupţiei. Judecători, avocaţi, medici arestaţi. Discutam cu colegii, ca să înţeleg cât de sincer e acest efort al autorităţilor de la noi. Cei cu care am vorbit mi-au dat de înţeles că nu au încredere în sinceritatea şi transparenţa acestei acţiuni. Toţi au zis că „e ceva putred în aceste scenarii”. Da, se pare că încrederea în instituţiile statului nu poate creşte pe un fundament putred. Sper că nu va fi nevoie de 400 de ani pentru a schimba fundamentul luptei cu corupţia. Lecţia daneză anticorupţie a fost predată aici şi pentru şeful Procuraturii Anticorupţie de la Chişinău, Viorel Morari.