Principală  —  Blog  —  Editoriale   —   Dilema judecătorilor

Dilema judecătorilor

Pe parcursul acestei săptămâni am urmărit, ce-i drept fără prea mare satisfacţie, un spectacol cu judecători din R. Moldova în rol principal. Câteva dosare intentate Ziarului de Gardă în ultimul timp au dezvăluit marea dilemă în care au ajuns justiţiarii de la noi, după ce, la 23 aprilie 2010, a fost adoptată Legea cu privire la libertatea de exprimare. Am urmărit aceste dileme şi înţelegeam că, şi până astăzi, destui funcţionari din R. Moldova regretă adoptarea acestei legi.
În cazul dosarelor de milioane de lei, intentate Ziarului de Gardă, judecătorii s-au blocat la aplicarea articolului 19 al respectivei legi, intitulat “Taxa de stat”. 

Cităm din lege:

(1) Pentru cererea de chemare în judecată în care se solicită dezminţirea, acordarea dreptului la replică sau exprimarea scuzelor se achită o taxă de stat în mărime de 5 unităţi convenţionale.

(2) Pentru pretenţiile cu privire la repararea prejudiciului moral şi material cauzat prin defăimare se achită o taxă de stat în mărimea prevăzută la art. 3 pct. 1) lit. a) din Legea taxei de stat.

Aşa cum pârâţii din dosarele intentate Ziarului de Gardă încearcă să revendice milioane de la redacţie, deci au pretenţii cu privire la repararea prejudiciului moral şi material, avocaţii noştri, de fiecare dată, au depus cereri prin care au solicitat instanţei de judecată respectarea Legii cu privire la libertatea de exprimare. În ultima jumătate de an, cererile de acest fel au fost tratate total diferit de diverşi judecători, din diverse instanţe. Au fost respinse, nu s-a ţinut cont de ele… În câteva cazuri, însă, judecătorii au acceptat cererile redacţiei şi au solicitat, după cum prevede legea, achitarea taxei de stat în mărime de 3% din suma revendicată de reclamant.

Ce s-a întâmplat ulterior?

În dosarul celor doi procurori de la Glodeni, care au cerut peste un milion de lei de la Ziarul de Gardă, judecătorul Ion Busuioc, de la Judecătoria Centru, admiţând mai mutle carenţe procesuale, le-a pronunţat o decizie favorabilă, reducând în jumătate milionul cerut, în lipsa unor dovezi pertinente că reclamanţii au achitat, până la demararea procesului, după cum prevede Legea despre libertatea de exprimare, o taxă compatibilă cu cea prevăzută de art. 3, pct. 1), lit. a) din Legea taxei de stat. Redacţia a contestat decizia judecătorului Busuioc, adresându-se, totodată, membrilor Consiliului Superior al Magistraturii (CSM) cu o cerere prin care solicita sancţionarea judecătorului care a neglijat legea. În urma acelei adresări, ministrul Justiţiei, Oleg Efrim, a semnat o dispoziţie de intentare a unei proceduri disciplinare în cazul judecătorului Busuioc. La 15 septembrie 2011, procedura disciplinară a demarat. Au urmat câteva luni de tergiversări, de lipse ale judecătorului de la şedinţele Colegiului Disciplinar, după care, la 23 decembrie 2011, exact în ajun de Crăciun, Colegiul Disciplinar a decis să-i aplice un avertisment judecătorului Busuioc, pentru că, înainte de a pune pe rol cererea celor doi procurori, nu a soluţionat problema achitării taxei de stat.

Supărat, judecătorul a contestat la CSM sancţiunea aplicată de Colegiul Disciplinar, iar pe 31 ianuarie 2012, CSM, deşi inclusese subiectul pe ordinea de zi, a contramandat examinarea. Deloc dificil de presupus ce va urma, în condiţiile în care, în 2011, din numărul celor 65 de proceduri disciplinare intentate, doar 17 s-au ales cu sancţiuni. Din cele 17 sancţiuni aplicate, 12 au fost atenuate sau chiar anulate definitiv de plenul CSM, în urma contestațiilor depuse de judecătorii avizaţi.

Să revenim, însă, la dilemele justiţiarilor. Astăzi, mai mulţi judecători care au pe rol dosare de presă spun că aşteaptă nişte explicaţii de la Curtea Supremă de Justiţie, dar şi decizia CSM în cazul judecătorului Busuioc, pentru a decide cum anume să procedeze cu reclamanţii care, cerând de la presă milioane, refuză să plătească 3% din acestea sub formă de taxă de stat, după cum prevede legea. Judecătorii aşteaptă explicaţii, deşi, în 2011, a fost publicat un amplu comentariu la Legea privind libertatea de exprimare. Lucrarea este elaborată de experţi în presă şi în drept: Anastasia Pascari, actuala directoare a Institutului Naţional de Justiţie, Olivia Pârţac şi Vlad Gribincea – jurişti specializaţi în drepturile omului şi mass-media. Cei trei autori ai comentariului, printre altele, precizează că “pentru pretenţiile cu privire la repararea prejudiciului moral şi material cauzat prin defăimare se achită o taxă de stat în mărimea prevăzută la art. 3 alin. 1 lit. a) al Legii taxei de stat. Potrivit art. 3 alin. 1 lit. a) al Legii taxei de stat, pentru astfel de cereri de chemare în judecată taxa de stat se calculează în proporţie de 3% din valoarea acţiunii sau din suma încasată”.

De ce nu ar fi suficientă această explicaţie?

Aneta Grosu, 
aneta@zdg.md