Dezolant: R. Moldova condusă de vecini

“R. Moldova este un stat suveran şi independent, unitar şi indivizibil”, este specificat în primul articol al Constituţiei. Totuşi, de-a lungul timpului, atunci când condiţiile politice de la noi au fost incerte, deciziile privind redresarea situaţiei au venit din exterior. Vecinii noştri, mai mari şi mai puternici, s-au implicat atunci ca la ei acasă, iar noi, R. Moldova, o ţară prea mică pentru interesele meticuloase ale granzilor, ne-am lăsat pradă fără a crâcni. Am fost, şi din păcate încă mai suntem, ostatici ai propriei noastre independenţe.

Când  spun aceste lucruri mă gândesc la anul 2005, când cel mai aprig luptător contra comunismului, Iurie Roşca, l-a votat pe comunistul nr. 1, Vladimir Voronin. Multora decizia respectivă li s-a părut una stranie, dar şi cu multe dedesubturi, care aveau să iasă la iveală de curând, atunci când Roşca a menţionat că occidentul, împreună cu Iuşcenko şi Băsescu, i-au adus “argumente grele în favoarea alegerii lui Voronin preşedinte”. În concluzie, dacă  cei care acum nu-l au la suflet pe fostul preşedinte al R. Moldova nu s-ar fi linguşit pe lângă liderul PPCD, multe lucruri ar fi fost altfel. Voronin nu mai era preşedinte încă din 2005, de Greceanâi aproape că nu mai ştia nimeni, Roşca ar fi fost liderul protestatarilor, şi nu Chirtoacă, Filat sau Urechean, iar 7 aprilie 2009 ar fi fost o zi ca oricare alta.

Anul 2009. Situaţia, deşi diferită din multe puncte de vedere, este totuşi similară celei din 2005. Avem un candidat la funcţia de preşedinte, însă nu avem numărul de voturi necesare. Ce facem? Bineînţeles, cerem ajutor din afară. De la Băsescu? E cam ocupat cu viitoarele alegeri şi nu l-ar putea convinge pe Voronin să-i întoarcă moneda. De la Iuşcenko? Cam complicat, deoarece acesta nici chiar în ţara sa nu mai are o autoritate demnă de un preşedinte. Rămâne Medvedev, la care au şi apelat noile forţe democratice de la noi.

Moscova, cea care a fost atâta timp prietena fidelă a regimului comunist de la noi, a rămas speranţa lui Filat, Lupu, Ghimpu şi Urechean. “Rămânem în CSI, nu aderăm la NATO, doar ajutaţi-ne să alegem preşedintele”. Acesta pare să fi fost mesajul ascuns transmis de AIE lui Medvedev, în urma întâlnirilor de săptămâna trecută de la Chişinău. Aceştia chiar l-au luat de mână pe Marian Lupu şi l-au dus în faţa oficialilor ruşi pentru a-i convinge că anume Lupu este candidatura perfectă.

Acum, rămâne ca Medvedev şi Putin să-şi demonstreze calităţile de negociatori cu durul Voronin, pentru a pune la cale alegerea lui Marian Lupu în funcţia de preşedinte al R. Moldova. Vor reuşi sau nu, vom afla până la 11 noiembrie. Cert este că, dacă AIE va primi o mână de ajutor din partea Moscovei, timp de 4 ani va trebui să-i mulţumească pentru sprijin. Iar R. Moldova va continua să fie condusă de străini. Cât timp înainte?

Victor Moşneag 
v.mosneag.zdg@gmail.com


Preluarea textelor de pe pagina www.zdg.md se realizează în limita maximă de 500 de semne. În mod obligatoriu, în cazul paginilor web (portaluri, agentii, instituţii media sau bloguri) trebuie indicat şi linkul direct la articolul preluat din www.zdg.md Instituţiile de presa care preiau articole sau imagini pentru emisiuni TV sau radio, vor cita sursa, iar ediţiile tipărite vor indica sursa şi autorul informaţiei. Preluarea integrală se poate realiza doar în condiţiile unui acord prealabil cu redacţia.

Comentariile Dvs. la articolele de pe www.zdg.md sunt apreciate, dacă sunt exprimate într-un limbaj decent. Ne rezervăm dreptul să nu publicăm sau să ștergem mesajele care aduc ofense și injurii celorlalți vizitatori, care incită la ură de rasă, religie și sex.

5 comentarii

  1. STEFANITA

    Tiraspolul cere Rusiei să majoreze numărul soldaților săi din Republica Moldova

    Reprezentanții Transnistriei în Comisia Unificată de Control s-au adresat Rusiei cu rugămintea ca aceasta să mărească numărul contingentului militar rus de 5 ori.

    Astfel, dacă Moscova va a curs acestei cereri, numărul militarilor din contingentul rus de pacificare se va mări de la 500 la 2 400 persoane.

    Tiraspolul își motiveayă demersul prin necesitatea de a ține cont de “realitățile actuale ale situației politice în regiune,… precum și a rolului stabilizator evident al pacificatorilor ruși în actuala operațiune de pacificare din regiune”.

    În apelul emis de reprezentanții Tiraspolului se mai menționează “vizibila înviorare în ultima vreme a proceselor legate de încercările de integrare în operațiunea de pacificare de pe Nistru a unor noi participanți, în vederea conferirii acestei operațiuni a unui nou statut în cadrul unui alt format de desfășurare”

    Sursa: tiras.ru

  2. Simona

    Prezidenţialele din Ucraina prefigurează o nouă revoluţie

    Comentatorii ucraineni nu exclud posibilitatea unor scenarii orientate spre blocarea desfăşurării alegerilor prezidenţiale din Ucraina după primul tur de scrutin, prevăzut pentru 17 ianuarie anul viitor.

    Campania electorală pentru alegerile prezidenţiale din Ucraina începe oficial la începutul săptămânii viitoare, scrie cotidianul rus „Nezavisimaia Gazeta“, citat de NewsIn. Principalii lideri ai cursei electorale au fost deja relevaţi în sondajele de opinie: preşedintele Partidului Regiunilor (de opoziţie, cu orientare prorusă), Viktor Ianukovici, şi premierul Iulia Timoşenko (foto). Dar ana­liştii nu exlud posibilitatea unor sce­na­­rii orientate spre blocarea ale­gerilor imediat după primul tur de scrutin, întrucât Ucraina intră în compa­nie neavând o lege electorală în vigoare. Deşi Rada Supremă (parla­mentul) a validat noua lege electorală încă din vară, aceasta a fost contestată de preşedintele Viktor Iuşcenko, iar justiţia nu s-a pronunţat în acest sens până în prezent.
    Publicitate
    „Instanţa ar putea declara ne­constituţionale doar unele prevederi ale legii, ceea ce nu poate influenţa desfăşurarea alegerilor“, a declarat şeful Centrului de analiză Penta, Vla­dimir Fesenko. În acelaşi timp, experţii ucrai­neni consideră că Timoşenko şi Ianu­kovici nu sunt interesaţi de zădăr­nicirea alegerilor. Un astfel de scenariu ar putea fi convenabil doar actualului şef al sta­tului, care, potrivit sondajelor, nu are şanse să obţină un nou mandat prezidenţial. Şeful Centrului Polittex, Taras Be­re­zoveţ, atrage atenţia asupra faptului că Iuşcenko, practic, cântă în strună opoziţiei în lupta împotriva Gguvernului. „Fluctuaţiile cursului valutar, încercările de a bloca aprobarea bu­getului pentru anul viitor, răs­pân­direa intenţionată a zvonurilor referitoare la colapsul energetic, toa­te acestea se fac pentru a destabiliza situaţia din ţară, pentru a pune sub semnul între­bării posibilitatea de des­făşurare a ale­gerilor“, scrie „Neza­visimaia Gazeta“.

    Reprezentantul permanent al Ucrainei de pe lângă organizaţiile in­ter­naţionale, Vladimir Elisenko, a declarat recent că OSCE va trimite la alegerile din Ucraina un număr foarte mare de observatori. „Vor fi trimişi până la 60 de observatori pe termen lung, care vor monitoriza nu numai procesul alegerilor, ci şi campania elec­torală, plus situaţia de după ale­geri“, a spus el. Elisenko a estimat că, în ianuarie, în Ucraina vor lucra până la 600 de observatori OSCE, număr neatins nici în alegerile din 2004. Şeful Centrului „Ukrainski Baro­metr“, Viktor Nebojenko, este de pă­re­re că şi acesta ar putea fi un obsta­col în calea alegerilor, respectiv nere­cu­noaşterea rezultatelor de către observatorii internaţionali, aşa cum s-a întâmplat în urmă cu cinci ani. Preşedintele Viktor Iuşcenko, a cărui popularitate a fost erodată de crizele politice repetate şi de deterioa­rea situaţiei economice, este creditat cu doar 3%, maxim 4% din intenţiile de vot. Fostul premier Viktor Ianu­ko­vici, principal adversar al lui Iuşcenko în alegerile prezidenţiale din 2004, este plasat cel mai bine în sondaje, cu 25% din sufragii.
    Actualul premier Iulia Timoşenko, fostă aliată a lui Iuş­cenko şi devenită ulterior principalul său rival politic, beneficiază de 16% din opţiunile preelectorale.

  3. Simona

    “Prostia antiromânească” din Ucraina

    Moştenirea sovietică

    Situaţia existentă în Ucraina se datorează şi moştenirii ruseşti (sovietice). Henry Kissinger arăta: “Paradoxul a fost trăsătura cea mai distinctivă a Rusiei. Mereu pe picior de război şi în expansiune în toate direcţiile, ea se considera cu toate acestea permanent ameninţată. Cu cât imperiul devenea mai multilingv, cu atât Rusia se simţea mai vulnerabilă. Pentru a-şi menţine autoritatea asupra lor şi pentru a depăşi tensiunile dintre diferitele naţionalităţi ale imperiului, toţi conducătorii Rusiei au întreţinut mitul unei ameninţări imense, străine”.
    La acestea putem adăuga: permanenta preocupare de redesenare a hărţii etnice a imperiului, fapt valabil şi în perioada sovietică, cu scopul de a fragmenta şi dezbina diversele comunităţi, justificarea, uneori prin falsuri grosolane, a “dreptului istoric” al Rusiei (URSS) asupra fiecărui petic de pământ înglobat în imperiu, dispreţul de mare putere faţă de vecinii mai slabi, fapt care a făcut ca Rusia (URSS) să încalce, de fiecare dată când interesele şi oportunităţile istorice i-au cerut-o, tratatele şi convenţiile internaţionale.
    Toate aceste boli le-au moştenit şi guvernanţii de la Kiev, elementele arătate mai sus fiind prezente în actuala politică a Ucrainei. În propaganda Kievului, România a devenit marele inamic al independenţei şi integrităţii noului stat. Ridicol, dar aşa este. E greu să te ridici împotriva Rusiei, mai ales că de acolo vin gazele naturale şi petrolul. Polonia nu intră în calcul, dat fiind legături istorice dintre această ţară şi zona Ruteniei, în plus Polonia fiind legătura indirectă cu Germania, ale cărei interese în spaţiul ucrainean sunt mari. Şi atunci, rămâne România faţă de care Ucraina se comportă cu dispreţul cu care ne obişnuise Imperiul Rus şi apoi URSS, reluând teme vechi, care speram că vor dispărea. Şi înainte de 1990 se căuta a se face distincţie între “români” şi “moldoveni”, şi înainte de 1990 se explica vizitatorului Cetăţii Albe că fortificaţia a fost ridicată de cneazul slav Alexandru cel Bun! Noi ca români ne enervăm din cauza acestor aberaţii şi căutăm să le demontăm ştiinţific, uitând că unui ucrainean de rând puţin îi pasă de acest lucru. Ceea ce trebuie să ne îngrijoreze mai mult este faptul că aceste lucruri nu aparţin unor persoane oarecare, ci sunt ridicate la rangul unei politici de stat, ale cărei victime sunt românii din Ucraina. Nu cu argumente istorice, la care am renunţat în 1996, îi putem salva, ci cu cererea ca Ucraina să respecte legislaţia europeană în materie de drepturi ale minorităţilor. În acest moment graniţa dintre cele două state este, cu excepţia platoului continental al Mării Negre, recunoscută oficial. Prin urmare, nu există nici un pericol pentru Ucraina ca să-i fie pusă în discuţie stăpânirea asupra sudului Basarabiei. Azi, nu mai există ideea dreptului primului venit. Chiar dacă, la modul absurd din punct de vedere istoric, ucrainenii (popor extrem de recent) ar fi fost primii în sudul Basarabiei şi în nordul Bucovinei, faptul că românii sunt atestaţi în acest spaţiu de secole le conferă toate drepturile de care trebuie să se bucure orice minoritate din Europa. Prin urmare, nu există nici un argument istoric care să justifice teroarea la care sunt supuşi românii din Ucraina.

    Prin acţiunile sale faţă de români şi România, guvernanţii de la Kiev caută să atingă mai multe scopuri:

    -inventarea unui duşman extern care să menţină coeziunea statului ucrainean
    -utilizarea situaţiei românilor din Ucraina ca instrument de şantaj şi diversiune în chestiunea platoului continental
    -toate provocările (inclusiv canalul Bâstroe) sunt realizate cu scopul de se asigura Ucrainei o poziţie dominantă la gurile Dunării, de care în viitor Europa şi Rusia să ţină seama, în detrimentul României

    Kievul nu este hotărât încă încotro să o apuce. Se conturează totuşi posibilitatea apropierii treptate de UE. În aceste condiţii, Ucraina va trebui să respecte toate criteriile pe care Bruxelles – ul le impune. Însă până atunci va mai trece mult timp. Însă, cel puţin o perioadă, politica brutală a Kievului faţă de România va mai continua. O impune situaţia obiectivă a stadiului primar în care se află naţiunea ucraineană, dar şi interesul politicienilor ucraineni, care profită la maximum de starea de echivoc în care se află ţara lor. Dacă România este angajată ferm pe drumul integrării europene, trebuind să respecte o serie de impuneri, Ucraina încă se mai joacă, precum o candidată la măritiş, când cu Europa, când cu Rusia.
    Profitând de interesul europenilor (în special al germanilor şi polonezilor), ca Ucraina să vină către Europa, acest stat îşi permite să provoace România, convinsă de lipsa de reacţie a autorităţilor de la Bruxelles, şi, cel puţin până în acest moment, a avut dreptate.

    Din Revista “ROST”

  4. alex

    Pai, Simona, la ce sa te astepti de la niste mancatori de carne cruda? Acest pseudo-popor sa nu uite ca vor ramane paria Europei multi ani si, in final, prin descresterea populatiei(-1% pe an are) sa dispara definitiv. Si asa nu a lasat nicio o urma istorica in acea tara iradiata la Cernobyl.

  5. STEFANITA

    Si despre astia se zice ca papa biftec tartar ?Eu auzeam ca ungurii si hunii tineau carnea sub saua cailor ca sa o fragezeasca…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *