Principală  —  Blog  —  Editoriale   —   Dezintegrarea europeană a Moldovei

Dezintegrarea europeană a Moldovei

Mai multe reforme decât acum, nu am văzut în cei aproape 26 de ani de existenţă a Republicii Moldova. Tot ce vrei şi ce nu vrei este în proces de reformare: Guvernul şi întreaga administraţie publică, Legislaţia electorală cu efecte ulterioare asupra CEC şi a Parlamentului, Reforma justiţiei, reluată, Reforma Procuraturii – în derulare lentă, Reforma sistemului de sănătate – pornită şi stopată pe unele direcţii, Reforma pensiilor – eşuată pe unele segmente. Dar nici asta nu e tot. Avem chiar şi o reformă a sistemului de salarizare în sectorul bugetar, dar şi o ditamai reformă în sistemul financiar-bancar. În derulare sunt şi reforme pe domenii mai înguste, cum ar fi reforma sistemului de determinare a dizabilităţii, reforma sistemului naţional de cercetare şi inovare, reforma sistemului de protecţie a consumatorului.

Privind la această listă lungă, dar incompletă, de reforme iniţiate, sau prelungite, mă simt ca pe Bulevardul Ştefan Cel Mare din Chişinău, care este în săpături de câţiva ani şi care are mai multe sectoare nefuncţionale decât funcţionale. Poate sunt mai multe sectoare bine făcute decât stricate, dar percepţia e că această reparaţie nu se mai termină, că banii sunt cheltuiţi incorect şi că, în general, nu a existat un concept al complexităţii problemei, inclusiv costurile, termenele, posibilităţile.

Reformele lansate de Guvernul Filip practic nu pot fi cuprinse într-un peisaj. S-a săpat şi s-a scotocit ”asfaltul vechi” peste tot. Acum, cetăţeanul, chiar dacă ar vrea să urmărească aceste reforme, să se asigure că se fac în interesul lui, nu mai poate. În fiecare zi se întâmplă ceva pe dos în domeniul justiţiei. În fiecare zi nu se întâmplă ceva în domeniul reformei Procuraturii. În fiecare zi nu se întâmplă ceva în domeniul protecţiei consumatorilor, al protecţiei drepturilor omului în general. În fiecare zi atenţia îi este sustrasă de altceva.

De câteva luni de zile, se întâmplă prea multe în domeniul reformei sistemului electoral. Legislaţia electorală este galopată şi votată fără consensul cetăţenilor, şi fără ca înşişi legislatorii să o înţeleagă până la capăt. Azi, la Chişinău, aceasta ar urma să fie votată printr-un consens politic dintre două partide oficial inamice: Partidul Democrat şi Partidul Socialist, ai căror alegători s-ar putea să nu înţeleagă ce au de făcut la următorul scrutin.

Veţi întreba ce face presa şi societatea civilă în acest context al reformelor abuzive? Vă spun – sunt ţinute tot mai ocupate. Inclusiv cu nişte false reforme în domeniul mass-media şi al ONG-urilor.

Deja de câţiva ani în parlament se află un proiect de reformare a Legii Presei, care nu a fost acceptat de actuala legislatură. Acum, acolo se discută proiecte noi privind câteva legi ce ţin de activitatea mass-media: Codul audiovizualului, dar şi legea cu privire la accesul la informaţie, publicitate etc. Avem o frică că s-ar putea purcede la un galop similar cu cel al legislaţiei electorale, care, odată votat, va afecta şi va crea condiţii şi mai proaste pentru presa liberă. Cert este că momentan nu te poţi plânge pe accesul neadecvat la informaţii, sau pe dificultăţi privind libertatea de expresie, pentru că legile sunt în elaborare şi trebuie să fim răbdători.

La fel e şi cu legislaţia privind ONG-urile. Pe ultima sută de metri, Ministerul Justiţiei a introdus în proiectul de lege o prevedere cu bătaie lungă, care va afecta întreaga societate civilă, în sensul rău.

Toate aceste reforme iniţiate costă enorm. Nu doar bani, ci şi timp, nervi, răbdare. Dar mai ales, toate aceste reforme, aduc tot mai multă dezamăgire, tot mai multe dovezi că sunt iniţiate pentru a construi un stat mutant, cu faţă care zâmbeşte spre UE, dar cu bâta şi cătuşele în mâini pentru cei care în Moldova gândesc ca în UE. Toate aceste reforme au un iz puternic de dezintegrare europeană. Poate reforma sapei de lemn ar putea focusa cetăţenii pe ceea ce este important: orice guvernare trebuie monitorizată în fiecare zi, fără zile de odihnă, fără frică, fără a tăcea.