Despre credincioşi, Biblie şi PMAN
Conflictul (de interese) care s-a iscat, recent, între credincioşii ortodocşi şi cei adventişti, după ce ultimii au încercat să organizeze o acţiune în Piaţa Marii Adunări Naţionale (PMAN), mi-a provocat un dezgust amar. De parcă se simţi călcată pe coadă, Mitropolia Moldovei solicită autorităţilor schimbarea locului evenimentului şi, ca să se asigure că decizia Curţii Supreme de Justiţie va fi respectată de adventişti, a organizat o anti-manifestare.
Aşadar, creştinii ortodocşi s-au declarat ofensaţi de intenţia adventiştilor, acuzându-i de «lezarea sentimentelor credincioşilor Bisericii Ortodoxe din Moldova», fără a conştientiza că, de fapt, ei sunt cei care au lezat sentimentele adventiştilor, chiar dacă aceştia reprezintă o minoritate numerică considerabilă. Or, ambele categorii de enoriaşi sunt egale. Cel puţin aşa spune legea.
Nu sunt ateu, nici adventist, dar nici mare cucernic. Pentru a te considera mare credincios cred că e nevoie de mult mai mult decât a umbla la biserică de câteva ori pe săptămână, a bate câteva mătănii şi a aprinde o lumânare. Vechiul Testament l-am citit selectiv, la facultate, pe cel Nou – integral, în copilărie. Chiar dacă nu mai ţin minte toate învăţăturile Sfintei Scripturi, unele le-am memorat, pe viaţă. Nu judeca şi nu vei fi judecat – un principiu de căpătâi, cred, pentru cei care se consideră credincioşi. Însă, din momentul în care câţiva preoţi, însoţiţi de grupuri de credincioşi, condamnă, protestând, un anumit grup, nu înseamnă asta că îi judecă pe adventişti? Şi, în acest caz, ce facem cu Biblia? Oare atotputernicia Sfintei Scripturi îi influenţează pe credincioşii ortodocşi doar în timpul slujbelor? Unde a dispărut smerenia la care îndemna Isus?
Recunosc, nu-mi place când creştinii diverselor culte îmi bat la uşă sau mă opresc în stradă şi îmi propun «Un studiu biblic», dar nici când preotul îmi întinde mâna să i-o sărut. De ce să nu-şi vadă fiecare de nasul lui, indiferent de religia în care s-a născut, a fost botezat sau s-a convertit? Să existe oare mai mulţi Dumnezei? Atunci cui trebuie această concurenţă dintre «ciobani» şi «oile» lor, dacă slujesc aceeaşi divinitate, fiecare dintre ei considerând că o slujeşte cel mai bine?
După ce au ieşit la protest şi au văzut că nici pomină de adventişti în PMAN (aceştia şi-au desfăşurat acţiunea la sediul bisericii lor), ortodocşii şi-au amintit că evenimentele concertisitce organizate rareori în piaţă îi încurcă la desfăşurarea serviciilor divine. Posibil, nu neg, dar de ce acum? Anul ăsta a fost foarte liniştit, în comparaţie cu alţii, atunci de unde această trezire spontană dintr-o somnolenţă letargică, stropită cu aghiasmă şi afumată cu tămâie?
În plus, tot creştinii ortodocşi au lansat ideea ca evenimentele ulterioare să fie organizate în altă parte. E o chestiune discutabilă şi uşor soluţionabilă. Dar… Aceştia solicită modificarea Legii cu privire la întruniri în sensul interzicerii utilizării PMAN în scopuri distractive, pentru că aici ar avea loc «tot felul de concerte şi festivaluri, care mai de care mai deşănţate», dintre care «marea majoritate a acestor manifestaţii distr(u/a)ctive se desfăşoară în perioade de post şi slujbe religioase […]». În mod sigur, cererea poate fi descifrată astfel – evenimentele «deşănţate» să aibă loc undeva mai departe de Catedrală, adică de urechea Domnului. Exact ca în bancul – Un student la teologie intră în cantină şi vede pe masă două vase – unul cu mere, celălalt cu biscuiţi. De primul e agăţată o fiţuică pe care scrie: Ia doar un măr! Dumnezeu veghează! Ia studentul un măr şi se apropie de celălalt vas, de care tot e agăţată o fiţuică: Ia câţi biscuiţi vei putea în timp ce Dumnezeu veghează merele!
Nicolae CUŞCHEVICI
